DICTATURA IUBIRII - de Elena Armenescu

De vrei sau de nu vrei

Văzutele şi nevăzutele toate

Încolţesc, răsar şi cresc

Sub blândeţea forţei

Sub duioşia înfricoşării

Îndurătoare-neîndurătoare

Linişte neliniştită

Veşnic în alergare

Sacra putere a iubirii

Sub care toate se desăvârşesc

Dar dumnezeiesc!

Uneori parcă sunt

tumultul

memoriei exilate

din muguri în flori

cu ochiul florii văd în fine

cum lumina

din adâncul florii vine

aerul ne caută şi

ne respiră

prin celeste-pământene grădini

vântul cosmic ne răsfiră

trecutele- viitoare iubiri

în jocul razei lui cu umbra

soarele ne dansează tandru

pe trupuri, pe gânduri

imperceptibil, perceptibil

amplu

contrariile se apropie, se depărtează

şi iarăşi se ating

se sting

ca din nimic apoi se aprind

cum

nevăzutele şi văzutele toate

încolţesc, răsar şi cresc

sub sacra putere a iubirii

în care toate se desăvârşesc.

Viul

În puritate se alintă

Nemăsurat, măsurat

Patimă împătimită

Din începuturi plămădită.

Suntem ai Soarelui

Suntem fii ai Pământului

Unde o clipă

Opoziţiile se suspendă

Şi iarăşi se infiripă

Pentru că

Toate nevăzutele şi văzutele

Simt în adâncul lor

Cum încolţesc, răsar şi cresc

Sub sacra putere a iubirii

În care toate se desăvârşesc

Minunat dar dumnezeiesc.

Timpul nu ne-ar atinge

Binecuvântată fii iubire!

m-aş întoarce şi m-aş alătura

celor ce construiesc noul model

omenesc, neomenesc

cu tine, cu el.

Dictatura iubirii este posibilă

Oricând, oriunde

În lumea vizibilă, invizibilă...

Comunicarea

Tăcerea din miezul hohotului

Lumina

Triunghiul înţelepciunii

Izvoditorul razelor genunii

În care râde, râde nestăvilit

Ochiul

Pulsatoriu, aleatoriu

Tăinuit.

Destăinuit

Râde Cel ce Vede

Şi cunoaşte neîncetat

Cum se naşte puritatea din păcat

Cum grandioasele splendori

Micul mare şi marele mic

Nemanifestatul manifestat

Căutarea parcă îşi găsesc aflarea

Şi cum

Deodată ţâşnesc, se aruncă în mişcare

Mai întâi în gând şi vis

Adorare apoi rug aprins de neaflare.

Nevăzutele şi văzutele toate

Încolţesc, răsar, cresc şi dispar

În văile abisale

Pe crestele mitocondriale

Sub blândeţea forţei

Sub duioşia îndurării

Sub care toate se desăvârşesc, în

Sacra putere a Iubirii

ACCIDENT COSMIC - de Daniel Drăgan

De când a căzut peste mine o stea,
am o rană cu floare la umărul stâng,
o frunză uscată înfășura inima mea
și venele ca niște bretele interioare mă strâng.



Alergam după o bicicletă sălbatecă,
fenomenele cosmice nu mă interesau,
îmi spuneam încurajându-mă poate că
lupii-ndrazneala să-adulmece n-au.



Liniștit, alergam liniștit
după o bicicletă sălbatecă.
M-a lovit drept în umăr, căzând m-a lovit
steaua aceea romantică.



Nicăieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie.



Glasul meu s-a întors către mine, și azi
sună-n mine ca doar eu să-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece si ud.

STARURILE ÎNAINTE ȘI DUPĂ MACHIAJ....

Doamnelor, ca să înțelegeți cât de important este machiajul.....și....printre altele...Angelina Jolie chiar este frumoasă !

Alicia Silverstone:





Britney Spears:





Calista Flockhart (Ally McBeal):



DREW  BARRYMORE




Eva Longoria:




Gisele Bunchen:




Halle Berry:





Jennifer Lopez:




Jennifer Love Hewitt:




Jessica Alba:




Jessica Simpson:




Julia Roberts:




Angelina Jolie:





Kate Moss:




Lindsay Lohan:





Pamela Anderson:





Renee Zellweger:




Tyra Banks

 Ei, dragele mele doamne....ce spuneți ? Nu-i așa că indiferent de...”starea” noastră...trebuie să fim atente a machiaj ?....

Să fiți iubite, curajoase și înțelepte cum vă știu !
...Și...nu uitați...după ploaie totdeauna răsare soarele și necazurile nu sunt ”pe vecie ”...

 Pe vecie este doar dragostea lui Dumnezeu așa că nu vă temeți !


Pe curând !

CUPLU - de Ana Blandiana

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

”LEGEA JUNGLEI”

Fotografii Christine și Michel Denis-Huot (Franța) au făcut aceste uluitoare fotografii în Kenia și povestesc că au fost uimiți de ceea ce au vîzut. ”Acești trei frați gheparzi au trăit împreună de când mama lor i-a părăsit și ei aveau atunci 18 luni” - povestește Michel Denis - Huot.

“În dimineața în care i-am văzut, ei nu păreau înfometați ci doar se alergau unul pe altul jucându-se. La un moment dat, ei au întâlnit un grup de antilope impala care au luat-o la fugă când i-au văzut. Dar un pui nu a fost suficient de iute și cei trei frați gheparzi l-au prins cu ușurință”- își continuă povestea Michel.
”Priviți ce a urmat (noi am fotografiat fiecare scenă) ...este uluitor ! Și nu este un truc, totul s-a întâmplat aievea ”










Și apoi, ei doar s-au îndepărtat de puiul de impala fără să-i facă nici un rău.


Legea sălbăticiei (a ”junglei” dacă vreți deși aici nu-i junglă ci savană) spune : ”Ucizi doar când ești flămând” - deci doar atât cât ai nevoie....


Am putea spune că oamenii adună pe lângă ei atâtea lucruri ”de care nu au nevoie” cum ar fi spus Socrate.



Alte câteva fotografii de aceeași autori, Christine și Michel Denis-Huot

ORESTES BOUZON ȘI PICTURILE SALE

                          


Orestes Bouzon s-a născut în Havana - Cuba la 20 februarie 1963.

Încă din copilărie, pictura a fost pentru el o formă naturală  de exprimare a trăirilor sale.

În 1980 a fost acceptat la Școala de Arte ”San Alejandro”.

În timpul școlii de arte, Bouzon și-a găsit stilul de exprimare: o abilitate extraordinară și încântătoare de a capta lumina prin folosirea culorilor vii, aprinse, cu ajutorul cărora ne descrie stările sufletești și sentimentele subiectelor sale.

În 1994 Bouzon a decis să se depărteze de sistemul opresiv din Cuba și călătoria sa a pornit la baza navală militară de la Guantanamo Bay - unde a stat 14 luni și picta pentru soldați îm schimbul celor necesare vieții dar și pentru materiale pentru picturile sale.

Astăzi, Bouzon este rezident în Miami - Florida - Statele Unite iar picturile sale au început să fie cunoscute și prețuite mai ales în America Latină, Insulele Caraibe și desigur, în Statele Unite.

Sunt sigură că veți fi încântați de frumoasele sale picturi și...chiar le veți recunoaște din...”călătoriile” voastre de pe Internet.