Să nu credeți că dragostea, pentru a fi adevarată, trebuie să fie extraordinară. Lucrul de care avem nevoie e să iubim fără să obosim în a iubi.
Dumnezeu nu-ți cere să reușești,
El vrea doar să încerci din tot sufletul.
Eu sunt un mic creion în mâinile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de dragoste lumii.
Am descoperit paradoxul că, dacă iubești până când doare, dincolo de asta nu mai există durere, ci mai multă dragoste.
Nu putem ști niciodată tot binele
pe care îl poate face un zâmbet.
Veselia e o plasă a dragostei
în care poți prinde suflete.
Avem nevoie să-L găsim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi găsit în zgomot și neliniște. Dumnezeu este prieten cu liniștea. Priviți cum natura – copacii, florile, iarba – cresc în liniște; stelele, luna și soarele, cum se mișcă în liniște… Avem nevoie de liniște ca să putem atinge suflete.
Haideți să insistăm pe strângerea de fonduri de dragoste, bunătate, ințelegere, pace. Banii vor veni de la sine dacă prima oară căutăm Împărăția Lui Dumnezeu – restul vor fi date.
Știu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar plăcea doar ca El să nu aibă chiar atâta încredere în mine.
Împrăștie dragoste oriunde te duci. Să nu lași pe nimeni să te întâlnească fără să plece mai fericit.
Cuvintele de bine pot fi scurte și ușor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite.
Încerc să dau săracilor contra dragoste ceea ce bogații ar cumpăra contra unei sume de bani. Nu, nu aș atinge un lepros pentru o mie de lire sterline, dar l-aș vindeca pentru dragostea Lui Dumnezeu.
Noi credem că ceea ce facem noi e doar o picătura în ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fără acest strop.
Succesul iubirii e acțiunea de a iubi, și nu rezultatul acesteia. Firește că e normal ca, atunci când iubești pe cineva, să dorești ce e mai bun pentru acea persoană; însă dacă acest lucru se va întâmpla sau nu, nu determină valoarea sentimentelor tale.
Singurătatea și sentimentul că ești nedorit sunt cea mai mare sărăcie.
Nu așteptați lideri. Faceți ce e de făcut singuri, fiecare în parte.
Cuvintele care nu duc mai departe lumina lui Christos, îngroașă întunericul.
Chiar și cei bogați sunt înfometați de dragoste, de îngrijire, de dor, de a avea pe cineva care să fie doar al lor.
Dacă nu avem pace, e pentru că am uitat că aparținem unul altuia.
Haideti să ne întămpinăm mereu unul pe altul cu zâmbete, pentru că zâmbetele sunt începutul iubirii.
Să nu fim multumiți doar atunci când dăm bani la săraci. Banii nu sunt suficienți, banii pot fi primiți, dar oamenii au nevoie de inimile voastre, au nevoie să-i iubiți. Așa că risipiți dragoste peste tot pe unde mergeți.
Trebuie să existe un motiv pentru care oamenii bogați trăiesc bine. Trebuie că au muncit pentru asta. Mă supăr doar atunci când văd risipa. Când văd oameni aruncând lucruri pe care noi le-am putea folosi.
Dragostea începe prin grija pe care le-o acordăm celor de aproape, celor de acasă.
Nu e magnitudinea gesturilor noastre, ci cantitatea de dragoste cu care le-am făcut, cea care contează.
Foamea de dragoste este mult mai greu de hrănit decat foamea de pâine
Iubirea este un fruct care se coace în orice anotimp, și poate fi ajuns de mâna oricui.
De fiecare dată când zâmbești cuiva, este un gest de dragoste, un dar către acea persoană, un lucru frumos.
