Călugărul din vechiul schit,
O zi la el m-a găzduit,
Și de-ale lumii mi-a vorbit,
Și de amar și de iubit.
Când am plecat l-am întrebat,
Ce dor ascuns te-a îndemnat,
Să-ți cauți loc printre sihaștrii,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștrii.
Călugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Și atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.
L-am revăzut, l-am întrebat,
Printre nebuni ce-ai căutat,
Eu te știam printre sihastrii,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștrii.
Călugărul din vechiul schit,
De același dor a și murit,
Iar la mormânt printre sihaștrii,
Plângeau amar doi ochi albaștrii.
