MAICĂ, STRĂINĂ AȘA CA MINE
Maică, străină așa ca mine
Nu e nimenea pe lume,
Făr' mierlița din pădure.
Dar nici aia nu-i ca mine,
Că seara dacă-nserează,
Merge cucul și-o întreabă:
- Ce ți-e, surioară dragă ?
Ea din gură-așa-i grăia:
- Nu mi-e, frate, nimica,
Făr mă doare inima
Că mi-a murit măicuța.
Bate vânte, bate dragă,
Bate vânte printre munți
Ș-adu-mi dor de la părinți !
Bate vânte printre brazi
Și adu-mi dor de la frați !
Bate vânte printre flori
Ș-adu-mi dor de la surori !
FRUNZULIȚĂ IARBĂ MARE
Frunzuliță iarbă mare,
Cine n-are noroc n-are,
De când naște până moare.
Că eu una n-am avut
De când maica m-a făcut.
- Maică, măiculița mea !
Spune-mi drept ș-adevărat,
Cu ce apă m-ai scăldat ?
Cu apă de vale
Ca să fiu cu jale ?
Cu apă de Olt,
Ca să n-am noroc ?
Maică, străină ca mine
Nu e nimenea pe lume,
Numai cucul din pădure.
Dar nici ăla nu-i ca mine
C-are și el pe-oricine,
Că mierlița gălbioară,
P-aia-o are surioară,
Și pe sturzul gălbior,
P-ala-l are frățior.
D-OI, SĂRACĂ ȚARA MEA
D-oi, săracă țara mea,
Eu mi te-am lăsat de rea
Și n-o trece nici o lună
Și mi te-oi căta de bună !
Trandafirul rău tânjește,
Dacă-l smulgi de unde crește;
Tot așa tânjesc și eu
Fără de sătuțul meu.
Cându-i colea, dimineața,
Lacrimile-mi taie fața;
Când răsare soarele
Și mi se duc stelele,
De răsare nourat,
Toată ziua-s supărat;
De răsare ferbincior,
De la maica-mi vine dor,
Stau în loc că mor de dor !
FRUNZĂ VERDE NUCĂ SACĂ
Frunză verde nucă sacă,
Toate crengile s-apleacă
Cu vârfurile la pământ
Și mă-ntreabă de ce plâng...
M-oi amărî și le-oi spune
C-am pierdut floare de fragă
Și puterea mea cea dragă.
Ș-am pierdut floare de prun
Și ce-am avut eu mai bun.
Și-am pierdut frunză de fag
Și ce-am avut eu mai drag.
