NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
Versuri găsite ȋn raniţa unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpaţii de Curbură.
Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtăşit !
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…
Că am să mor neȋmpărtăşit !
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…
Nu plânge, maică Românie !
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm !
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm !
Nu plânge, maică Românie !
Pentru dreptate noi pierim ;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim !
Pentru dreptate noi pierim ;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim !
Nu plânge, maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare !
ROMÂNIA MEA
de George Lesnea
Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.
Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.
Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.
Poartă oamenii sub frunţi
Noi şi limpezi înţelesuri,
România mea de munţi,
Ţara mea de văi şi şesuri.
Noi şi limpezi înţelesuri,
România mea de munţi,
Ţara mea de văi şi şesuri.
Calci prin anii furtunoşi
Peste sorţile viclene,
Ţara mea de Feţi-Frumoşi
Şi Ilene Cosânzene.
Peste sorţile viclene,
Ţara mea de Feţi-Frumoşi
Şi Ilene Cosânzene.
Românie cu ochi treji,
Dintre flori tu cea mai rară,
Ţara mea de vechi viteji
Şi apărători de ţară.
Dintre flori tu cea mai rară,
Ţara mea de vechi viteji
Şi apărători de ţară.
Roşul hainei lui Ştefan
L-ai trecut pe dragi pânzături;
Brâul galbenului lan
Tu l-ai prins de el alături;
L-ai trecut pe dragi pânzături;
Brâul galbenului lan
Tu l-ai prins de el alături;
Străjuind orice meleag
De pe zidu-i de sihastru
Voroneţul pe-al tău steag
A pus cel mai sfânt albastru.
De pe zidu-i de sihastru
Voroneţul pe-al tău steag
A pus cel mai sfânt albastru.
ÎN LIMBA TA
de Grigore Vieru
În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Ţi-e dor de mama
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
TRICOLORUL
de Victor Eftimiu
Descopere-te-n faţa drapelului ce vine
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare…
În fiorul de mărire ce-şi taie drum prin tine
Vorbeşte vitejeasca, străvechea-mbărbătare -
Descopere-te-n faţa drapelului ce vine !
Purtat de mâini voinice în sunet de fanfare…
În fiorul de mărire ce-şi taie drum prin tine
Vorbeşte vitejeasca, străvechea-mbărbătare -
Descopere-te-n faţa drapelului ce vine !
E ros de gloanţe steagul, dar soarele s-adună
Şi firele-i de aur s-aprind în foc şi ard,
Mătasa învechită acuma-i o cunună
Şi nu mai pare zdrenţe al patriei stindard,
Căci razele de soare pe fruntea lui s-adună…
Şi firele-i de aur s-aprind în foc şi ard,
Mătasa învechită acuma-i o cunună
Şi nu mai pare zdrenţe al patriei stindard,
Căci razele de soare pe fruntea lui s-adună…
Cu soarele în creştet porneşte Tricolorul
Şi goarnele răsună, şi inimile bat -
Cu ochii plini de lacrimi s-opreşte trecătorul:
Un frate scump el vede în orişice soldat,
Şi toţi sunt mari în clipa când trece Tricolorul !
Şi goarnele răsună, şi inimile bat -
Cu ochii plini de lacrimi s-opreşte trecătorul:
Un frate scump el vede în orişice soldat,
Şi toţi sunt mari în clipa când trece Tricolorul !
Ce mari sunt toţi acuma ! Drapelul zdrenţuit
E mult mai sfânt ca pânza bogată din altar:
Nu fumul de tămâie şi nu sfinţitul dar
Al cuminecăturii cu roşu l-au stropit,
Ci sângele atâtor Cristoşi ce s-au jerfit…
Un trup străpuns de gloanţe fu masa lui de-altar,
Şi soarele, şi ploaia, şi vântul l-au boltit -
Închină-te, când trece drapelul zdrenţuit !
E mult mai sfânt ca pânza bogată din altar:
Nu fumul de tămâie şi nu sfinţitul dar
Al cuminecăturii cu roşu l-au stropit,
Ci sângele atâtor Cristoşi ce s-au jerfit…
Un trup străpuns de gloanţe fu masa lui de-altar,
Şi soarele, şi ploaia, şi vântul l-au boltit -
Închină-te, când trece drapelul zdrenţuit !
Drapelu-i mărturia izbânzilor trecute,
Mândria cea de astăzi şi visul necurmat,
Şi-aşa cum trece-n soare măreţ, înflăcărat –
Semeaţă mărturie a gloriei trecute -
Cu ochii duşi la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul îşi visează fâşiile pierdute !…
Mândria cea de astăzi şi visul necurmat,
Şi-aşa cum trece-n soare măreţ, înflăcărat –
Semeaţă mărturie a gloriei trecute -
Cu ochii duşi la locuri pe unde-a fluturat,
Drapelul îşi visează fâşiile pierdute !…
TRĂIASCĂ RĂMÂNIA !
