Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanțuri l-aș lega,
Și de voie, de nevoie,
Poate s-ar astâmpăra.
Căci el fără de-a mea știre
Pururea este pribeag,
Iar de-l cat văd că la tine
A zburat iară cu drag.
Și ce simt atuncia nu știu,
Insă eu gândului meu
De-aș putea aripi i-aș pune
Să-l ajut în zborul său.