|
ÎN CIUDĂ
de Robert Burns
Se vede sărman, ocolit cu dispreț
Și fruntea și-o-nclină - în ciudă ?
Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț,
Și-aceasta doar numai în ciudă !
În ciudă și numai în ciudă,
În ciuda atâtor mizerii ce sânt,
Nimic nu e rangul decât un cuvânt,
Și omul e aur - în ciudă !
Cu pâine și sare, cu coji de mălai
Trăim anevoie - în ciudă !
Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai,
Dar om este omul - în ciudă !
În ciudă și numai în ciudă,
În ciuda averii și-a tuturor chiar,
Tot omul cel vrednic e mărgăritar,
Oricât de sărac e - în ciudă !
Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier,
Și țanțos ce umblă - în ciudă !
Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer,
El tot e-un netrebnic - în ciudă !
În ciudă și numai în ciudă,
În ciuda podoabei ce-o poartă la piept,
Un om fără zgardă, un om înțelept
Se uită și râde - în ciudă !
Un rege îl poate-ncărca din prisos
Cu nume și-onoruri - în ciudă !
Dar vrednic să facă din om ticălos
Nu poate nici dânsul - în ciudă !
În ciudă și numai în ciudă !
Oricât e de sus și oricât de semeț,
Nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț
Ca mintea și cinstea - în ciudă !
De-aceea rugați-vă Domnului sfânt,
Să lupte tot omul - în ciudă !
Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt
Pe lumea aceasta - în ciudă !
În ciudă și numai în ciudă,
Veni-va ea vremea înscrisă pe steag.
Când om către om să-și întindă cu drag
O mână de frate - în ciudă!
În românește de Șt. O. Iosif
|
|
