MELANCOLIE de Șt. O. Iosif

MELANCOLIE de Șt. O. Iosif Ce timpuriu m-ai cucerit iubită Melancolie, credincioasă soră ! Era într-o duminecă-nflorită, Și satul tot, devale, strâns la horă... M-am dus și eu. La vesela serbare Priveam așa pierdut, și-ntâia oară În sufletu-mi simții cum se strecoară Fiorul tău de culce întristare. Înstrăinat de-atâta veselie, Am căutat singurătatea-n  cetini... Atunci te-am cunoscut, melancolie, Șu, vezi, de-atunci rămas-am buni prieteni....