vineri, 9 mai 2014

DUREREA de Matilde Cugler - Poni







DUREREA

de  Matilda Cugler- Poni


Îți mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este ?
Mai știi acele locuri, unde ne întâlneam ?
Și n-ai uitat-o încă acea dragă poveste
De vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam ?

Poveste-așa de dulce, șoptită în deseară,

Când păsările cântă c-un glas fermecător,
Când toate-ți par eterne, și flori, și primăvară
Și scumpa ta speranță și junul tău amor!

Cu inima ferbinte și plină de credință

Te-arunci în lume-atuncea și speri că-i birui
Și crezi că pentru tine, prin slaba ta voință,
Chiar legile naturii în cale s-or opri.

O, amăgiri nebune! Când vine toamna rece

Și frunzele pe arbori încet îngălbenesc,
Cum plec atunce toate ca visul care trece
Lăsând numai durere în pieptul omenesc.

Căci numai ea-i eternă; durerea nu se stinge,

Durerea ne petrece prin viață la mormânt,
Purtând pe cap coroana-i de lacrimi și de sânge,
Ca semn al stăpânirii ce are pe pământ.



1872