Nici o floare:
Numai pete mari, de soare...
Doar din frunza cafenie,
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară
Se întinde drept spre cer,
Pe codița lui de gumă,
Dar când vede că nu-i glumă -
Că-i tot brumă
Și-i tot ger -
Își adună pămătuf
În tecuța-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduț, de puf !
