Iordache Golescu 1774 - 1848
Iordache Golescu a fost un poet, autor dramatic, culegator de folclor, traducator si lexicograf român.
1774 — Se naște la București Gheorghe Golescu, cunoscut ca Iordache Golescu. (Ca dată de naștere apare și 1768 , uneori 1775).
Tatăl său este Radu Golescu iar mama sa este Zoița, născută Florescu. Este fratele lui Dinicu Golescu.
Învață cu Lambru Fotiade, Ștefan Commitas, Constantin Vardalah apoi urmează cursurile Academiei Domnești din București.
1803 — Este mare stolnic.
1817 — Are un volum de traduceri în limba greacă din literatura franceză. Traduce din Montesquieu, Bernardin de Saint-Pierre cu Paul et Virginie.
Iordache Golescu participă la elaborarea Regulamentului Școlilor din București.
1818-1820 — Este membru al Comisiei pentru cercetarea învățământului și efor al școlilor.
Iordache Golescu are marele merit de a-l angaja pe Gheorghe Lazăr la Școala românească de la Sf. Sava.
În această perioadă scrie Cărticica coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu.
1819 — Căsătorit cu Maria Bălăceanu, a doua sa soție, se naște fiul său Alexandru.
1821 — Este refugiat la Brașov în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu.
Scrie Prescurta însemnare dă turburarea Țării Rumânești și sceneta satirică Tarafurile cele ce așază domnia.
1828 — Scrie piesa Barbul Văcărescul, vânzătorul țării.
1829 — Este numit în Divanul Săvârșitor al Regulamentului Organic.
1831 — Face parte din Obșteasca Extraordinara Adunare pentru reviziurea Regulamentului Organic. Este mare logofat al Dreptății.
Scrie comedia Starea Țării Rumânești cu două anexe: Povestea huzmețarilor, craiu din Curtea Veche și Obșteasca anaforă a boierilor pentru pravilele Măriei Sale.
1832 — Termină de scris un dicționar explicativ, lucrare de proportii, Condica limbii românești.
1838 — Este prezident al Sfatului Consultativ.
Scrie Dicționar elin-român, apoi Dicționar român-grecesc.
1840 — Scrie și tipărește la București o gramatică cu un capitol de prozodie Băgări de samă asupra canoanelor gramaticești.
1844 — Este membru al Înaltului Divan.
1845 — Termină culegerea de folclor Pilde, povățuiri și cuvinte adăvărate și povești. Această lucrare cuprinde 16 350 de proverbe.
Termină scrierea în proză și versuri Mavrodinada sau Divanul nevinovat și defăimat sau Copiii sărmani nevârstnici și năpăstuiți.
1847 — Este numit membru la Înalta Curte de Justiție.
Traduce o mică parte din Iliada lui Homer.
1848 — În timpul revoluției se retrage spre Mehadia, dar moare pe drum, la Orșova.
PILDE SPRE POVĂȚUIRE
ȘI TÂLCUIREA LOR
Iubit și plăcut te fă la adunări, cu purtarea ta cea bună, și cu vorba cinstită și dulce...
*
La adunare când petreci, să nu fluieri, să nu șuieri ca ciobanul la oi...
*
La orice adunare, să știi cum să furi vorbe și tu puține să grăiești, iar pe ceilalți cât de multe să-i lași să grăiască, ca multe să afli...
*
La adunare când petreci, să nu te schimonosești, nici suspinuri să nu scoți din tine, nici râs mare și gura căscată, ca tăiată de blendereu...
*
Iconomia te satură, risipa te flămânzește. Alege ce-ți place.
*
La ospețe vesel pururea să te arăți, dar nu cu sbierete și răcnete, ci oarece mai încet, ca să nu surzești pe musafiri...
*
La ospețe niciodată iuțeală, ceartă și nici răutate, cî îndată te poticnești...
*
Îmbuibarea îți îngreunează stomahul, flămânzia de tot ți-l slăbește. Amândouă sunt rele. Ferește-te și de una și de alta...
*
C-o rânduială bună și c-o lucrare de pământ bună, toată lumea o îndestulezi. D-asta să te îngrijești.
*
La flămând și mămăliga prinde locul cel mai bun...
*
Flămândul orice bucată bună și dulce o găsește, iar sătulul de nicicum se mulțumește.
*
Cel sătul își bate joc și de faguri de miere, iar celui flănând și otrava i se pare dulce ca mierea.
