MĂGĂRUȘII DIN MEDGIDIA
de Dan Deșliu
Din vechea Medgidie doar voi aţi mai rămas,
preaurecheaţi prieteni, la fel ca altădată,
trăgând cu nepăsare şi cu acelaşi pas,
pe coastă sau la vale, cotiga încărcată.
Ce tacticos străbateţi covorul de asfalt,
întins peste podeaua secătuitei mlaştini,
unde dospeau noroaie din veacul celălalt,
unde-şi aveau ţânţarii moşiile de baştini !
Cu ochii melancolici, cu aerul absent
al unor foste glorii, vă îndreptaţi alene,
spre hornurile ninse de pulberi de ciment,
care veghează poarta câmpiei dobrogene.
În preajmă adiază un murmur de fântâni,
ca un suspin din ţara de foc, de-odinioară ...
Îl ascultaţi pe gânduri : nişte copii bătrâni,
şi înhămaţi în joacă mai mult la cărioară.
Vă pierdeţi printre parcuri şi printre blocuri noi,
în zarea dimineţii de toamnă timpurie ...
S-o mai găsi vreo slujbă pe-aici şi pentru voi ?
Voi, singurii simpatici de vechea Medgidie.
