PRIMĂVARA MEA
de Zorica Latcu
Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?...
Atât de albă-i primavara mea!
Mi-i sufletul de patimi neatins
Și cerul floare peste el a nins;
Aleasă floare de mătăsuri moi
A nins în noapte peste pomii goi
Și i-a învelit în borangic ușor.
A prins o boare, caldă ca un dor,
S-adie rar miresmele din Raiu.
Al fluturilor măiestrit alaiu
A curs în suflet, liniștit și blând,
Pe căi de taină, din adânc de gând.
Și sus, deasupra albei năluciri,
Plutește raza sfintelor iubiri.
Dă primaverii-n duhul meu lumini
Și se răsfrânge-n ochii tăi senini.
|
|
