Sfântul (Fericitul pt. Ortodocși) Augustin 354 - 430
CAPITOLUL al XI-lea
ÎNVĂȚĂM NU PRIN CUVINTELE CARE RĂSUNĂ ÎN AFARĂ, CI PRIN PREDANIA LĂUNTRICĂ A ADEVĂRULUI
36. De atâta doar s-au dovedit în stare cuvintele - spre a le da ceva mai multă însemnătate - , să ne atragă atenția pentru a cerceta lucrurile, iar nu să ni le dea la iveală pentru ca să le cunoaștem. Acela însă mă învață ceva, care înfățișează fie ochilor, fie altui simț trupesc, fie înseși minții lucrurile pe care vreau să le cunosc. Așadar, prin cuvinte nu învățăm altceva decât cuvinte, ba chiar numai sunetul și zgomotul cuvintelor, căci dacă ceea ce nu e semn nu poate fi cuvânt, chiar dacă am auzit un cuvânt, nu știu că este cuvânt, până ce nu aflu ce înseamnă. Prin urmare, o dată lucrurile cunoscute, se săvârșește cunoașterea cuvintelor; dar prin auzirea cuvintelor nu se învață nici măcar cuvintele. Căci nu învățăm, desigur, cuvintele pe care le cunoaștem; iar pe cele pe care nu le cunoaștem nu putem spune că le-am învățat decât o dată ce am priceput înțelesul lor - ceea ce nu se întâmplă prin auzirea celor ce vorbesc, ci prin cunoașterea lucrurilor semnificate. Pe drept se raționează și se spune că, în clipa când se rostesc cuvinte, noi sau știm ce înseamnă ele, sau nu știm; dacă știm, ne-o reamintim mai curând decât o învățăm; iar dacă nu știm, nu ne reamintim, ci suntem oarecum îndemnați s-o căutăm.
37. Iar dacă vei spune: e adevărat că acele acoperăminte ale capetelor, al căror nume îl reținem doar prin sunet, nu le putem cunoaște decât văzându-le, și nici substantivul însuși nu-l putem cunoaște cu-adevărat decât odată ce le-am cunoscut pe ele; dar cele ce am aflat despre acei tineri, anume cum de au înfruntat prin credință și sfințenie pe rege și flăcările în mijlocul cărora preamăreau pe Dumnezeu, sau ce cinstire au căpătat până și de la dușmanul lor - oare toate acestea le-am învățat altfel decât prin cuvinte ? Voi răspunde că toate cele ce sunt semnificate prin aceste cuvinte erau dinainte în câmpul cunoașterii noastre. Ce anume înseamnă: trei tineri, ce însemnează cuptor, foc, rege, ce însemnează, în sfârșit: a ieși nevătămat din foc, și toate celelalte pe care le semnifică acele cuvinte - le știam dinainte. Dar Ananias și Azarias și Misael îmi sunt tot atât de necunoscuți ca și acele sarabale; și nici aceste nume nu m-au ajutat sau n-au putut să mă ajute până acum întru nimic ca să-i cunosc. Dar, despre toate cele ce se citesc în acea povestire, mărturisesc că mai curând cred decât știu că s-au petrecut în acele timpuri, astfel după cum sunt scrise. Iar această deosebire n-au nesocotit-o nici cei cărora le dăm crezare. Căci, spune profetul, „de nu veți crede, nu veți înțelege” (Is.VII,9): lucru pe care nu l-ar fi spus, desigur, dacă ar fi socotit că nu e nici o deosebire. Deci, ceea ce înțeleg cred totdeodată; dar nu tot ce cred înțeleg. Iar tot ce înțeleg știu; dar nu tot ceea ce cred știu. Și știu cât este de folositor să cred multe lucruri pe care nu le știu; la care adaug și această povestire despre cei trei tineri. De aceea, chiar dacă nu pot ști cele mai multe dintre lucruri, știu de ce folos e să le cred.
38. Dar, în privința tuturor lucrurilor pe care le înțelegem, nu ne lămurim de la cel care rostește vorbe din afară, ci de la adevărul care domnește în însuși spiritul nostru - îndemnați, poate, prin cuvinte să căpătăm această lămurire. Însă acela care ne lămurește ne și învață: e Cristos, despre care se spune că sălășluiește în omul lăuntric. (Ef.III, 16,17), adică nepieritoarea putere a lui Dumnezeu și veșnica înțelepciune: de la aceasta într-adevăr ia povață orice suflet rațional, dar fiecăruia îi este dezvăluit atât cât poate el primi potrivit relei sau bunei sale porniri. Iar dacă uneori se înșală, aceasta nu se întâmplă din vina adevărului la care a făcut apel, după cum nu este nici vina luminii de afară că ochii trupului se înșală adesea: [recunoaștem că] folosim lumina pentru lucrurile vizibile, spre a ni le arăta în măsura în care putem noi să le vedem.
Traducere: Constantin Noica
