Jen Davis este o doamnă artist fotograf din America și care de mai bine de zece ani își face autoportretul fotografic. Oare de ce ? Este o atenționare ? O adâncă tristețe ? Are o față foarte frumoasă.....mai departe....
Sigur, sunt multe persoane care dintr-o comoditate a gândirii spun „Cine mă iubește, mă iubește așa cum sunt ” - toți am spus asta la un moment dat, din diferite motive, nu ? Dar am să-l parafrazez pe Max Lucado și am să spun că și Dumnezeu ne iubește exact așa cum suntem dar asta nu-L oprește să ne ceară să fim mai buni tocmai pentru că Știe că putem fi mai buni. Și noi ne iubim copiii așa cum sunt dar dorim, din aceeași dragoste, să fie mai buni. Așadar, când avem un prieten și dorim să se lase de fumat, sau de băutură sau să mai slăbească, dorim nu doar să arate mai bine, ci ne îngrijorăm pentru sănătatea lui.
În autoportretele lui Jen se simte singurătatea deși este înconjurată de persoane, are un iubit....dar ea, în profunzimea sufletului ei se simte stingheră și singură. Și întotdeauna este vorba de voință și nimic mai mult; nu rețete miraculoase, nu înfometări sau altceva....voință. Știu asta din proprie experiență căci până nu de mult și eu credeam că este prea târziu să mă las de fumat...Pentru voință nu-i târziu și nici imposibil. Iar Jen nu ar trebui să arate ca un fotomodel ci doar câteva kilograme în minus ....
Ciudat, nu ? Nu se prea văd prietenii care s-o susțină...poate sunt ocupați să-și trimită e-mailuri despre prietenie, nu ? În zilele noastre prietenia este doar un subiect pentru...„ forward”...
Poate, dacă tot suntem în apropiere de Sfintele Paști, ne uităm mai atent la prietenii din jurul nostru și poate....doar poate, îi și ascultăm ? Oh, să nu vă gândiți să faceți asta doar ca să...pară că - Dumnezeu vorbește cu sufletul nostru și știe exact de ce și cum o facem: nu-L putem „păcăli”.
Oricum ar fi, Jen este curajoasă și într-un fel, se „jertfește” pentru semenii ei, făcând din corpul ei un semnal de alarmă: și nu-i vorba aici doar de kilogramele în plus.
