DE CE SUNT TRIST
de Artur Stavri (1868 - 1928)
Îs trist și mă tot plîng de lume
Din suflet jalea n-o mai sting —
Și totuși văd că n-am anume
De ce să plîng...
Acele lumi din asfințit
Mi-au fost și dulci și liniștite,
Și-mi pare rău: le-aș fi dorit
Altfel trăite.
Țin minte: multe-am îndrăgit;
Le văd sfios m-așteaptă-n prag —
Și-mi pare rău că n-am găsit
Ce mi-a fost drag.
Vezi, — de ce-s trist nu știu anume;
Simt doar că jalea mi-i ursită —
Și-i fără leac: aștept o lume
Altfel trăită.
Nu pot netihna să-mi alin
Că nu mă plîng de cîte știu:
Plîng alte lumi — și nu mai vin...
Și-i prea târziu.
|
|
