SINGURĂTATE de Octavian Goga

SINGURĂTATE de Octavian  Goga Singurătate, tainică grădină, Cu freamăt lin, cu dulce adăpost, Pribeagul suflet fără de hodină De-atâta vreme-n țara ta n-a fost M-au alungat vâltorile pe-afară Și-n goana lor eu n-am avut răgaz Și văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfășoară Și-mi scrie moartea umbre pe obraz Din vremi uitate mintea azi coboară Și-ți cer umil acuma, când te-ascult: Ori răsul meu curat de-odinioară, Ori lacrimile mele de demult.