HAI, DU-TE - de Manuela Cerasela Jerlăianu

HAI,   DU-TE de  Manuela Cerasela Jerlăianu  Patul meu este o frunză,  Ce se leagănă sub soare,  Luna-n cer șade lăuză,  Ca un semn de întrebare.  Fericirea bate toba,  Pe o margine de grui,  În tăcere zace sobă,  Scârţâie doar de mă sui.  Visul încă mă răsfaţă   Şi mă-ndeamnă la păcat,  Dar în zori de dimineaţă, Numai umbra ta a stat.  Pe afară plouă iute,   Lacrimile curg puhoi,   Dacă ai plecat hai du-te,   Unde suntem amândoi ?