SPECIFIC ROMÂNESC - de Ion Minulescu

SPECIFIC  ROMÂNESC de Ion Minulescu lui Aron Cotruș Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!... Sunt vesele și albe și curate ― Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate Te-ntâmpinau aceste căsuțe strămoșești, Prin care țărăncuțele minore, De teama slujitorilor domnești, Își ascundeau panglicele lor tricolore, Căci zbirii stăpânirii din cetate, Când năvăleau în Șchei să-și încaseze birul, Le despuiau de salbe, Inele Și cercei; Și le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie, Ca să-nmulțească crucile din cimitirul Bisericuții Sfântul Niculaie... Așa era pe vremea-aceea-n Șchei Când zbirii stăpânirii din cetate Vânau doar pungi de aur Și... femei... Dar bunul Dumnezeu, care veghea Cu ochiul său triunghiular de peruzea, S-a mâniat de-atâta răutate... Și-atunci, toți zbirii din cetate, Cât ai clipi din ochi, au dispărut Brașovul n-a mai fost cetate Și-n Șchei dreptate s-a făcut  Dreptate sfântă, pentru lumea toată, Așa cum nu se mai făcuse În Șchei de nimeni... niciodată... Dar dacă atunci, în Șchei, s-au petrecut Minunile pe care le-ați văzut, În Șchei rămâne totuși și astăzi, neschimbat, Un nume vechi, Un nume de mare Împărat, Pe care, Dumnezeu chiar dacă-ar vrea Să-l schimbe, Dumnezeu nu l-ar schimba !... De-aceea „Împăratul Solomon” Din firma cârciumii cu-același nume A renunțat la sceptru și la tron Și-n cârciuma din Șchei, plină de lume, Înveselește și-astăzi la fel ca-ntotdeauna Perechile de tineri, drumeți îndrăgostiți,  Clienți care se-mbată cu bere și cu glume, În timp ce lăutarii le miorlăie-n urechi Refrenul nou al unei romanțe de sezon, Ce nu-i decât refrenul romanței foarte vechi, Pe care-o știți cu toții  Romanța vieții noastre, Cu „banca solitară”. Cu „brazii” Și cu „luna”!...

RÂNDURI PENTRU PĂSĂRILE CĂLĂTOARE - de Ion Minulescu

RÂNDURI  PENTRU  PĂSĂRILE  CĂLĂTOARE de Ion Minulescu lui Octavian Goga Frunză galbenă, uscată  Frunză ce-ai fost verde-odată, Șterge-ți ochii de rugină, C-a intrat toamna-n grădină, Și-a intrat ca o stăpână Cu vântul și ploaia-n mână!... Primul stol de rândunele A pornit spre Dardanele... Berzele desperecheate Se-mpreună-n zbor și ele, Să pornească pe-nserate, Iar triunghiul de cocori Se-ntregește tot în zbor, Să pornească mâine-n zori Spre Bosfor... Frunză galbenă, uscată  Frunză ce-ai fost verde-odată... De-a lungul șoselelor, Pe tot lungul apelor, Și din creasta munților Până-n fundul văilor... În vârful copacilor Au rămas doar ciorile, Să păzească morile, Morile ce macină, După vechea datină, Zodia-nceputului Cu păcatul trupului, Și rodul pământului, Cu belșugul anilor, Zilelor Și clipelor Pentru cei flămânzi de soare Și de „semne de-ntrebare”!... Frunză galbenă, uscată, Frunză ce-ai fost verde-odată, Azi grădina Domnului Nu mai este-a nimănui... Au zburat din ea mai toate Vietățile aripate Și-au rămas doar ciorile, Ciorile, Surorile Vânturilor, Ploilor, Grijilor, Nevoilor, Și-ntunericimilor !... Au rămas să vămuiască Cu pecetia domnească, După socotința lor, Soarta zburătoarelor... Și să-nchidă-ntre zăbrele Împletite din nuiele Călătoarele rebele Ce-au pornit cu toate-n zbor Fără știrea ciorilor, Spre Bosfor Și Dardanele !...

ÎNALȚ OMENIREA - de ManuManu

ÎNALȚ  OMENIREA   de  ManuManu  Bolnavi de tăcere  Cu lacrimi de sânge  Vestim o durere  Când sufletul plânge.  Dar freamătă codrul  Cu-o inimă nouă Să zvârle el dorul  Pe iarba și-n rouă. Cuvinte duioase   Se-aud la fereastră Iar flori de mătase   Visează din glastră. Sfârșitul repet   E-n noi lepădat  Rămâne-n secret   Pe-afară-mpăiat.  Dar noaptea ne trece   Prin ușa dorinței  Speranțe cât zece   Iubirea ființei.  Înalț omenirea   Din marginea firii  Să prindă menirea   În toți trandafirii.  Cuvintele toate  Vor fi de folos  Când trenul iubirii   Ne cântă duios.

RĂSĂRIT DE TOAMNĂ - de Flavius Iulian

RĂSĂRIT  DE  TOAMNĂ de  Flavius Iulian Soarele râde  o clipă şi... tristeţe !  Răsare toamna !

RUTINA VREMII - de Elena Oprică

RUTINA  VREMII de  Elena Oprică la ceasul final de soare obosit  intră în scenă diva arămie  ca o fantezie a naturii  când verdele obsedat de rutină închide ochii  sub pleoapa codrului  se ating în căderi umbrele iubirilor consumate în vânt  tot ce trece cu noi  prin noi  devine rutina vremii-  temniță fără ziduri  din care doar înaripatul gând evadează încătușată în realul meu tomnatic   îmi conserv energia surâsului  într-o fantezie verde de rutină...

SCULPTURĂ DIN..... CREIOANE

  Nimic de făcut la școală sau la birou ?

Încercați să faceți o sculptură din creioane!

CARLOS MEIRA - artist brazilian

Picturi realizate de designerul și artistul brazilian Carlos Meira. Acestea nu sunt chiar tablouri, ci sculpturi din hârtie. Cel puțin, autorul își definește lucrarea în acest fel. Colorate și albe, simple - acestea sunt toate momentele vieții pe care Carlos Meira le surprinde pe hârtie cu lipici și bisturiul chirurgical, și nu cu o cameră sau o grafică computerizată. 

Tablourile de hârtie ale lui Carlos sunt atât de deosebite, încât foarte des, companii cunoscute de publicitate, studiouri de televiziune și alți clienți eminenți folosesc serviciile sale pentru a face publicitatea lor  mai originală și memorabilă. Și, de asemenea, pozitiv, pentru că aproape toate lucrările acestui autor dau publicului un zâmbet și emoții pozitive.