RUTINA VREMII
de Elena Oprică
la ceasul final de soare obosit
intră în scenă diva arămie
ca o fantezie a naturii
când verdele obsedat de rutină
închide ochii
sub pleoapa codrului
se ating în căderi umbrele iubirilor consumate în vânt
tot ce trece cu noi
prin noi
devine rutina vremii-
temniță fără ziduri
din care doar înaripatul gând evadează
încătușată în realul meu tomnatic
îmi conserv energia surâsului
într-o fantezie verde de rutină...
|
|