ȘI VISUL...
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Și visul a încărunțit de când,
Și-a dus aripile bătând,
La geana care șade blând,
Pe ochiul lunii tremurând.
Un verde pur crescut în drum,
În visul meu s-a făcut scrum,
Dar tot ce arde ca acum,
Nicicând nu pot să îmi asum,
S-a întors o aripă de vis,
Pe-un ram cu muguri de cais,
Iar ochii tăi de verde închis,
Azi i-am pierdut în paradis.
|
|