INCURSIUNE ÎN CONȘTIINȚĂ
de Corneliu Chiorescu
Sunt fericit când eşti aproape
Şi-ţi număr paşii ce se-ndreaptă
-Nici eu nu ştiu unde încape -
Spre-atâta dor ce te aşteaptă !
În nesfârşite nopţi de iarnă
Îţi laud existenţa nudă
Când vine seara să-ţi aştearnă
Penumbrele cu-atâta trudă.
Atunci tu iroseşti portrete
Din câte ai expus timidă,
Cu decolteuri indecente,
Provocatoare şi perfidă...
Dar eşti iubita mea divină
Eu te iubesc cum n-am putere
Să recunosc, mă faci ruină
Într-o secundă de tăcere !
Şi-n urmă vii mai altruistă
Cu-o dragoste ce mă-nspăimântă,
Ca din ruina cea mai tristă
Să faci cetatea cea mai sfântă.
Cu ctitorii schimbând dezastre
În edificii permanente,
Tu vii să-nchini iubirii noastre
Simţiri profunde, inocente.
Eu îţi răspund, mânat de doruri,
Dorinţei tale ne-mplinite
În trecătoarele amoruri
Ca-n viitoarele ...ispite !
|
|
