LUCEAFĂR CALD…
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Luceafăr cald al inimii mă poartă,
În cerul ce e plin de infinit,
Că amândoi furăm puțin din soartă,
Cu soarele ce nu a răsărit.
Ia-mă din calea unde bate luna
Să-și vâră plete lungi și argintii,
Că dorul meu presară flori cu mâna,
Și-atâta soare-n alte clipe vii.
Noi bem coniac din cupele umplute,
Cu dorul ce a împletit funii de drum,
Din tot atâtea capete crescute,
A celor ani ce au miros de scrum.
Ne-am îmbătat cu dragostea amară,
Lăsând dulceața mierii în parfum,
Acolo unde cerul ne separă,
Și-n piept ne risipește căi de fum.
|
|
