|
|
CU DRAG, EU.
de L. Cris
Ne ofeream clipe și vise ieri
Nu era nici o umbră între noi
Iar tu mă iubeai încă...
Mă cunoșteai întrutotul
Imi recitai alunițele pe de rost
Erai al meu încă...
Ne zambeam ca îndrăgostiții
Ne completam sufletele călătoare
Ne adoram încă...
Trăiam împreună peste tot
Ne închipuiam pe zgârie nori
Nu cunoșteam căderea încă...
Acum, nu mai exista încă
Acum, nu mai există noi
Dar străzile ne poarta încă
Deși nasc depărtări în noi.
Iar sufletul-adânc muzeu,
Insingurat de timpuri vechi
Imi amintește râsul tău și ultimul rămas bun
Ce ar fi trebuit să fie:
Cu drag, eu...
|
|
|
|
|
