DE CÂTE ORI...
de Văduva Andreea
De câte ori mi-am luat adio,
Sufletu-mi urla să mai rămâi,
Eu îi spuneam că rost nu are,
El vroia doar să-l mângâi.
De câte ori făceam amor,
Atinsă fiind,de mâini străine,
Simţeam parfumul tău pe pielea lui,
Şi fără să vreau mi-aminteam de tine.
De câte ori mi-ai apărut în vis,
În timp ce altul mă strângea în braţe.
Vinovată sunt că nu pot să mă smulg,
Din lanţurile trecutului ce vrea să mă înhaţe.
De câte ori am rostit iubire falsă,
Privind în ochi,ce sinceră păream...
Însă îmi doream nespus ca să te uit,
Şi pentru asta,rol parşiv jucam.
De câte ori m-am înecat în lacrimi,
Urându-mă că încă te simt,te vreau,te aud,
Îi minţeam pe toţi că plâng de fericire,
Mascând cu un zâmbet larg adevărul crud....
|
|
