"LUMINA" DIN UMBRĂ
de Elena Oprică
Îmi trăiesc viața-n umbră...
Dar umbra mult îmi place
De la o vreme bună,că
De la un timp încoace...
Căci Soarele,drăguțul,
Prea mult acum mă "arde"
Îl adoram pe vremuri,
Acum îi stau departe.
Mi-e luminată umbra!
E oaza-mi de-mplinire
În care eu cu mine
Trăim în fericire.
Când toată lumea urlă
De-a vieții ei ardoare,
Eu strălucesc în umbră
Nu mă "topesc" în soare...!
|
|