IUBESC !
de Elena Oprică
Eu din iubire plăsmuită-am fost
Îmi petrec viaţa şi-am să mor tot în iubire
În toate găsesc al iubirii rost
Ca dar Divin spre-a inimii-mplinire
Iubesc şi oameni buni şi oameni răi
Şi toţi copiii lumii îi iubesc
Mă înconjor cu dragoste de ei
În joaca lor, copil mă regăsesc
Eu vreau iubire-n fiecare zi
Să simt, să cânt, să scriu sau să privesc...
În multe lucruri s-o pot întâlni
Şi-apoi din suflet să o dăruiesc!
Iubesc şi florile de prin grădini
Mă las vrăjită de parfumul lor
Ce dacă unele rănesc cu spini
Mai sunt iubiri ce-n treacăt, mă mai dor...
Mi-e drag mult pomul gata de rodit
Şi-al meu ogor cu mândru-i galben spic
Iubesc tot ce în daruri am primit
Fără iubire nu aş fi...nimic !
Şi dacă astea-mi sunt grele păcate
De care unii-n groază se feresc,
Le spun că sufletu-mi altfel nu poate,
Le spun că şi pe ei tot îi iubesc !
