Craniu sumerian - operație chirurgicală de trepanație - se presupune că pacientul a supraviețuit deoarece oasele arată vindecarea rănii (perforării)
sursă: http://www.mitchellteachers.net/WorldHistory/MrMEarlyHumansProject/MrMSumerianCivilizationAchievements.html
Medicina s-a născut odată cu omul. Deși nu avem date concrete ăn legătură cu
practicile medicale din preistoria umanității, totuși putem conveni că în
condițiile grele în care oamenii trăiau, veșnic în luptă cu animalele pentru
obținerea hranei și veșnic sub amenințările unei nature vitrege, ei trebuiau să
facă față rănirilor și bolilor, fie și cu mijloace pe care cu dificultate ni le
putem închipui astăzi.
Dacă chiar animalele au găsit, prin instinct, unele
metode de vindecare (se știe că ele mestecă unele plante pentru purgație), cu
atât mai mult omul, dotat cu inteligență, a găsit încă de epocile primitive
soluții de apărare împotriva unor boli sau de vindecare.
Firește că practicile medicale preistorice sau
învăluite de mister făceau parte din magie,
supranaturalul jucând un rol primordial în gândirea omului acelor vremuri. Și azi, la unele
popoare din Africa sau Oceania, rămase încă departe de civilizație, medicul-vrășitor - șamanul
- își pune pe față măști și
dansează în ritmuri stranii pentru a vindeca un om, indifferent de
simptomatologia bolii.
Aceste popoare cunosc purgativele și vermifugele,
bineînțeles obținute din anumite plante.
Unul din tratamentele străvechi despre care oamenii
au luat cunoștință astăzi prin studierea scheletelor este…TREPANAȚIA CRANIANĂ. Cum se spune, trepanația este „best-seller”-ul chirurgiei preistorice.
Craniile trepanate descoperite atât în America de Sud cât și în Franța, din
epoca neolitică, demonstrează fără tăgadă o mare abilitate a „chirurgilor” preistorici. Trepanația se
executa fără anestezie, pe viu, și presupunem că ea se făcea în cazuri de răniri
ale capului.
Dar trepanația s-ar fi putut face și din alte
motive, de pildă magice, sau, poate, pentru a vindeca pacientul de o durere
mare de cap (azi am spune: de crize acute migrenoase ) ori de a-l scăpa de un
„spirit rău” care-l tortura (psihopatii).
Unii cercetători ai popoarelor africane sau ai
insulelor oceanice pretind că au asistat la intervenții chirurgicale pe abdomen
și nu rareori cu rezultate bune.
Neîndoielnic, mulți ați urmărit astfel de operații
pe Discovery Chanel dar cercetările și
descoperirile unor astfel de obiceiuri / operații au avut loc cu mult înainte.
Astfel, se citează în „Encyclopedie – Histoire de la
medicine ” de Dr. Roger Bouissou (1967) cazul unui locuitor din Somalia rănit
în abdomen de o lance. Șamanul face o incizie cu ajutorul unui cuțit ascuțit,
ajunge la stomacul perforat și, folosind termite înfometate, le așează pe
marginile perforate ale stomacului. Insectele își înfig brusc cârligele
puternice cu care le este înzestrată
gura. Dar imediat , șamanul, cu o manevră rapidă a unghiei, secționează corpul
termitei între abdomen și torace. Capul termitei rămâne fixat pe locul unde marginile stomacului au fost prinse, și în
felul acesta se realizează un excelent punct de sutură chirurgicală !
Locuitorii
Mesopotamiei, acei care sunt cunoscuți ca mari astronomi, subtili
artiști și matematicieni, au dat naștere unei medicini de un înalt nivel tehnic
și moral, cel puțin pentru acele timpuri. Se știe că Babilonul era la apogeul
lui la anul 2000 î. Hr. Mărturiile
practicilor medicale rămase de la
asiro-babilonieni sunt numeroase. În afara preoților care așezau
vindecarea sub autoritatea teologiei, existau medici care foloseau
mijloace naturale de vindecare a bolilor.
Unii întrebuințau plantele (cum le-am spune astăzi „interniștii”), alții
recurgeau la cuțit (adică „chirurgii”
De la mesopotamieni ne-a rămas o piatră de bazalt
acoperită cu scriere cuneiformă (aproximativ 2000 î.Hr.), numită codul lui
Hamurabi (se găsește la muzeul Louvre din Paris).
Multe din articolele acestui celebru cod se referă
la medicină. Se fixează și onorariile medicilor în funcție de gravitatea
maladiei vindecate ( remunerație după munca depusă !). Dar se fixează și
sancțiunile. Iată un exemplu: „ Dacă medicul a spart ochiul unui bolnav în
timpul operației, să i se taie mâinile. Dacă pacientul e sclav, pedeapsa e mai
mică; medicul va plăti jumătate din
prețul sclavului”.
Tot din Codul lui Hamurabi se desprinde rolul
important al medicului în societate. Medicul ocupă un mare rang social, posedă
scribi care-i scriu rețetele și au dreptul la peceție. Și încă ceva important
despre concepția medicinei din Mesopotamia: sediul vieții e în ficat !
Dacă ne gândim că astăzi cunoaștem cât de important este ficatul pentru fiziologia
și patologia umană, atât prin funcțiile lui multiple și de cea mai mare
importanță în întregul mecanism al organismului, cât și prin funcțiile lui
antitoxice, putem presupune că asirobabilonienii intuiau mult (sau poate că și
cunoșteau) rolul ficatului.
Pentru medicina egipteană însă, sediul vieții e în
respirație, adică în plămâni, fiindcă „viața și moartea sunt aduse prin aer”.
Iată ceva interesant și care a rămas
interesant până în zilele noastre.Un aer curat, nepoluat, neinfectat și
ozonat este un aer dătător de viață. Nu prescriu medicii din zilele noastre, ca
bolnavii să facă lungi cure la munte sau la mare ? După cum azi știm atât de
bine că multe din epidemii se datoresc transportării microbilor prin aer.
Intuițiile medicilor egipteni nu au fost dezmințite,
ba chiar confirmate de medicina modernă.
În Egiptul faraonilor existau medici care îngrijeau
o singură boală și medici care îngrijeau mai multe. Deci: medici specialiști și
medicină generală ! Apoi mai știm că muncitorii care construiau temple sau piramide erau
supravegheați medical. Așadar: medicina socială și medicina muncii !
Se cunosc câteva nume de medici egipteni: Pepi Ank, medicul pentru abdomenul
regelui; Ni Ank Rhe, primul medic al
regelui (medicul șef al curții regale); Desa, chirurg, care avea figurate pe ușa
casei lui trei operații: a mâinii, a piciorului și circumcizia !
