STRĂINUL - Valentin Popovici

E noapte rece; vântul bate cu şueratul lui prelung,
şi din ecouri depărtate, atâtea gânduri mă ajung.
Ce bine e să fiu acasă, să ştiu că am destul câştig,
Să nu mă chinuie nici foamea, nici să nu rabd pe drum de frig.



Ce bun a fost cu mine Domnul, că nu ştiu cum să-I mulţumesc,
Cum L-aş primi să ştiu că vine, să-mi fie oaspete ceresc.
Şi-n jocul straniu de lumină, al flăcărilor din cuptor,
Pe gene-mi cade toropeala, şi adormii aşa de uşor..



Deodată o bătaie-n poarta.. tresar... e cineva pe drum !
Mă uit la oră: E târzie ! Numai tâlharii umblă-acum !



Răsună iarăşi o bătaie, şi încă alte două-trei.



şi strig atunci: "Cine-i acolo ? E cam târziu acum, ce vrei ?"



Şi glasul de-afară-mi spune: "Vin dintr-un loc îndepărtat;
Umblat-am cale lungă astăzi; sunt obosit şi s-a-noptat.
N-ai vrea căldura dinlăuntru s-o-mparţi cu mine pân' la zi ?
ţi-aş mulţumi cum ştiu mai bine, şi-n rugăciuni te-oi pomeni.
Primeşte-mă doar până mâine că am înainte un drum lung
N-ai vrea din colţul tău de pâine, să-mi dai şi foamea să-mi alung ?"



Mă strecura-i lângă fereastră, să-l văd prin geamul aburit;
Era urât şi plin de zdrenţe, părea murdar şi obosit.
"Nu cer decât un colţ de pâine, uscat de este, să mi-l dai;
Şi dorm şi jos pe-o rogojină, doar milă rogu-te să ai !"



Gânditu-m-am o clipă lungă, şi i-am strigat apoi răstit:
"Străine, du-te mai departe, aici nu-i han de găzduit !
Ce, n-ai gândit mai dinainte unde-ai să dormi, ce-ai să mănânci ?
E prea târziu să-mi baţi la poartă, e prea târziu să mi te plângi !"



Şi-am auzit cum paşii afară, încet, încet s-au depărtat...
Până ce-n linişte doar vântul, a mai rămas stăpân pe sat.
Şi, mulţumit, în patul moale am adormit apoi curând
Dar am avut în neagra noapte un vis ce nu-l mai uit nicicând.



Parcă dintr-un nor de lumină, Domnul Iisus se cobora,
şi-n casa mea venea să-mi spună, ce nimeni altul nu ştia.
Credeam că-mi va vorbi de bine; va lăuda tot ce-am muncit....
Dar, s-a apropiat de mine şi trist cu lacrimi mi-a grăit:



"Prietene, am vrut azi noapte să înoptez în casa ta;
Din pâinea ta, am vrut la cină să iau un colţ, ca partea Mea.
Dar mi-ai răspuns că pentru Mine, tu n-ai nici pâine şi nici pat,
şi M-ai lăsat în frig afară, să plec flămând şi întristat.



Căsuţa ta nu era mică să-ncap şi eu să dorm în ea;
De ce nu vrei să ai la masă, un ostenit în casa ta ?"
Şi m-a privit cu ochii umezi până când norul l-a luat...
şi-am înţeles că El fusese, pribeagul ce L-am alungat.



Trezit din somn, de-nfiorare, am alergat afară-n frig...
şi-am început în gura mare, străinul înapoi să-l strig.
Dar vai, demult plecase omul în întunerecul pustiu...
Doar vântul îmi striga din ramuri, că mă trezisem prea târziu

Căci Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune în Sfânta Evanghelie după Matei 25 ; 35 - 40

35.Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit;


36. am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.

37. Atunci, cei neprihăniți îi vor răspunde:„Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat de mâncare ? Sau fiindu-Ți sete, Ți-am dat de ai băut ?”

38. Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit ? Sau gol și Te-am îmbrăcat ?

39. Când Te-am văzut noi bolnav, sau în temniță, și am venit pe la Tine ?”

40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut”