PETRE ȚUȚEA
6 OCT.1902 - 3 DEC. 1991
Carui barbat nu-i plac femeile? In primul rand le iubesti pentru farmecul lor, si in al doilea rand pentru ca fac oameni.
Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.
Definitia mea este: Petre Tutea, romanul. Am aparat interesele Romaniei in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Si convingerea mea este ca suferinta ramane totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.
Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.
O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.
A fi crestin inseamna a cobori absolutul la nivel cotidian.
Religia transforma poporul intr-o masa de oameni culti.
Poporul roman e una din minunile lui Dumnezeu in marsul lui pe pamant.
Moartea m-a determinat sa fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pamantului cazand pe cosciugul lui Nae Ionescu.
Libertatea omului e partea divina din el .
Libertatea eu o aseman cu o fringhie agatata de undeva, de sus. Te porti urca pe ea la cer, participind la actul mintuirii tale crestine, sau poti sa cobori in in-tuneric.
Inteligenta, oricat de mare nu e suficienta de a te curata de prejutecati. Cu cat inteligenta e mai mare, cu atat prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat sa o justifici
Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-şi mai aparţine.
In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul. Religia transformă poporul într-o masă de oameni culţi.
Omul a depăşit condiţia de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu permanenţa speciei, nici cu concepţia estetică a gloriei.
A şti la scară umană, poate fi folositor – dar în nici un caz mântuitor.
Nu pot evita neplăcerile bătrâneţii şi nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ţinut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înţeleaptă: au dreptul la neruşinare. O neruşinare nelimitată. Când mă gândesc la suferinţele bătrâneţii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morţii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
