"Cei mai renumiți și gustoși mititei din lume" se găseau la "orice oră din zi și din noapte" numai la "restaurantul pentru toți", Nae Gh. Huihup, situat în inima pieții din orășelul de provincie în care crește, prosperează și se înmulțește familia Șușulescu....
Deși inaugurat numai de câteva luni, restaurantul Nae Gh. Huihup și-a cucerit o reputație demnă de invidiat.
In fiecare seară, localul geme de lume...
Băieții de serviciu, cu șorțuri verzi, îmbăierate în jurul mijlocului, abia prididesc, servind pe talere rotunde de lemn mititeii fragezi și piperați.
Un taraf de lăutari distrează publicul cu cele mai noi arii, sub directa priveghere a d-lui Nae Gh. Huihup, care dictează repertoriul, încrețind alternativ sprâncenele: sprânceana stângă - "de inimă albastră " - cea dreaptă - "de salon".
Faima mititeilor de la "restaurantul pentru toți " a iscat pofte și curiozități până și în lumea bună a orașului.
Totuși, nici un reprezentant al acestei lumi n-a avut încă curajul să "rupă cu tradiția" și să vie în cârciuma lui Huihup, pentru a gusta renumiții săi mititei....
Domnul Mitică Șușulescu, însă, s-a decis să dea tonul...Domnia-sa este subprefect al districtului, deci, pe lângă "lume bună", în plus și "oficialitate".
De aceea, pe la șase și jumătate a venit acasă și a intrat cu șoșonii în picioare și căciula pe cap, în dormitorul doamnei Lorica Șușulescu, mama copiilor săi....
- Lorico îmbracă-te repede, că mergem să mâncăm mititei la Huihup.
Lorica a holbat ochii - ca două gălbenușuri de ouă albastre, puse în unt încins.
- Ce, ești nebun ?
- De ce, dragă ?
- Dar cum poți să-ți închipui dumneata c-o să merg eu în cârciumi, ca madamele de hotel sau ca amantele vardiștilor de stradă ...
- Păi, dacă mergi cu mine !...Nu e locul, e dobitocul, Lorico !
- Dobitoc ești tu...
In urma acestei insulte, nu se știe ce s-ar fi întâmplat între cei doi soți dacă nar fi intrat pe ușă familia Hulubescu.
După pupăturile, invitațiile de așezare pe scaun și ceremonialul de rigoare, Lorica destăinui prietenilor propunerea rușinoasă a soțului său:
- Auziți ce-i dă în gând lui Mitică ? Să merg eu, să mănânc mititei în cârciuma lui Huihup !
- Cum se poate una ca asta ? se miră Hulubeasca.
- Ce-ai înnebunit, mă ? protestă amical Hulubescu.
- N-am înnebunit de loc ! se supără d. Mitică Șușulescu. Am zis că vreau să mă duc și mă voi duce...Ce, o să-mi cadă nasul ? Și dacă eu care sunt "oficialitate" mă duc, ai să vezi că mâine se duce și prefectul și polițaiul și primarul și protopopul și toată lumea bună...Totul este să se găsească cineva să dea tonul.
Localul e foarte curat, mititeii sunt delicioși...și la urma urmei, n-am nevoie să mă amestec cu lumea. Când m-o vedea pe mine Huihup, că-i intru în prăvălie, o să se dea peste cap să pună o masă la o parte și o să mă servească așa...ca la Continental la București.
Eu nu sunt de-ăia mofturoșii ! Dacă nu vreți să mergeți, mă duc singur...ca Napoleon la spălătoreasă...Qui m'aime, me suive, j'y suis j'y reste...Aia e !
- Hai să mergem, frate, că n-o fi foc, începu să cedeze Hulubescu.
- Dacă pune o masă deoparte, merg, întări Hulubeasca...
- Să mai luăm și pe alții. Dacă merge și Trandafirescu cu nevasta, merg și eu - hotărî madam Șușulescu.
Trandafireștii s-au lăsat greu la început, în cele din urmă însă au consimțit să meargă, mai ales că madam Trandafirescu fiind în " poziție interesantă", poftea grozav la mititei.
Au luat un taximetru și toți șase - claie peste grămadă - au pornit veseli spre Huihup.
- Eu mănânc zece mititei singur - spuse d. Mitică Șușulescu...Și cu niște gogoșari în oțet...
- Cimbru o fi având ? întrebă Trandafirescu.
- Cum să n-aibă, nene, răspunse lacom Hulubescu.
Cucoanelor li se făcuse o foame teribilă.
- Mie îmi plac grozav mititeii....Când eram mică îmi aducea tata, dimineața, din piață, căte 2 - 3 fripți gata.
- Taci, dragă, din gură..că-mi faci poftă - se scutură Trandafireasca.
- Bună idee ai avut, Mitică ! zise Hulubeasca dând o palmă amicală lui Șușulescu care se așezase lângă șofer.
Când a văzut Huihup, intrând pe ușă, asemenea clienți simandicoși, a ridicat din amândouă sprâncenele. Lucrul acesta însemna, pentru cei care cunoșteau "startagemilii" d-lui Nae Huihup, că se petrece ceva extrem de important.
Și ca o dovadă imediată, lăutarii schimbară cântecul, într-un marș milităresc. Toată lumea tăcu. Respectuoși, de pe la mese, subalternii d-lui Șușulescu se ridicară în picioare.
Cât ai bate din palme, o masă așternută curat a fost așezată într-un loc mai retras de ochii celorlalți consumatori.
pentru cucoane Huihup, în persoană, a trimis acasă la el - peste drum de cârciumâ - și a adus trei scaune cu funduri de pai...plus un vas pirogravat, încărcat cu trandafiri de foiță colorată...
D. Șușulescu a expediat pe Huihup în pivniță, să-i aducă vin de la butoi și până să se întoarcă a hotărât să ia el comanda.
- Tu câți iei ?
- Trei...
- Și eu tot trei...
- Bun... Șase.
- Si eu patru, zise Trandafireasca.
- Zece...
- Iau și eu patru.
- Va să zică pentru cucoane, doisprezece mititei.
- Si noi bărbații câte cinci de om...
- Cincisprezece...
- Cincisprezece și cu doisprezece...să ne facă patruzeci de mititi cu totul...
- Perfect...
Doi băieți de serviciu, bătuți proaspăt de patron, ca să fie cu băgare de seamă , aduseră vinul, tacâmurile, șervețele curate de hârtie, solnițele, ardeiașii verzi și celelalte necesare.
Huihup - cu șorțul primenit urgent în dosul tejghelei - se apropie să ia comanda.
Dl. Mitică se răsturnă solemn pe speteaza scaunului.
- Ascultă, domnule Nae...Am venit într-adins la dumneata, ca să dăm peste nas ălora care fac pe boierii...Să te văd. După mine, o să vezi că vine toată lumea bună.
- Să trăiți, domnule Mitică...Sunt la ordinele dumneavoastră.
- E ! Pune patruzeci de mititei pentru noi, am auzit că sunt grozavi....
Hulup se scărpină tragic după urechea prevăzută cu cercel....
- Mititei nu este, coane Mitică !...Azi e vineri și vinerea nu gătim de dulce, că la noi vine tot oameni din ăia care ține postul....Imi pare rău că tocmai azi ați venit...Altă dată însă, cu plăcere...
Familia Șușulescu, Hulubeștii și Trandafirescu cu nevastă-sa rămaseră înțepeniți în scaune, ca niște manechine umplute cu tărâțe...
Dl. Mitică își mușcă buza neîndrăznind să se uite spre Lorica ce se albise la față ca o sfântă...Fu un moment groaznic și fără sfârșit.
A doua zi, "restaurantul pentru toți" al domnului Nae Gh. Huihup era închis pe cincisprezece zile, pentru "murdărie".
