|
N-AM SĂ VĂ SPUN....
de Zaharia Stancu
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc. Când bate vântul peste deltă, trestiile Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.
N-am să vă spun pe cine aștept, dar aștept. Inima n-are aripi, dar deseori zboară. Toate cântecele lumii, toate, s-o știți, Încap într-un flaut, într-o vioară.
Cerul n-are margini, stelele au, Miez și margini de foc are și soarele. Vântul de seară mi-a spus c-o să moară Dac-o să-i rupeți în drum picioarele.
Ce să fac, dudule ? Încotro s-o apuc ? Mă strigă din patru părți zările. Munții cu păduri cu tot mor sufocați Și-n curând o să moară sufocate și mările.
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit, N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc, Crângurile sunt pline de flori și de iarbă Și de arbori plăpânzi care cresc.
|
|
|
|
|
|
|
|