PIERDUȚI
de Elena Oprică
Pierduţi în nepăsare
Ne minţim că-i bine
Şi că nici nu ne doare
Că viaţa merge spre sfârşit
Mărşăluind mult prea grăbit
Fără nici o cătare
Ne-nvăluim în nepăsări
Tristeţea ne convine
Apoi plecăm în depărtări
Lăsând în urmă fraţi,părinţi
Trăind prin alte lumi fierbinţi
Cerşind la uşi străine
Aşa e-n astă vreme
O falsă fericire
Clădită pe-a noastră durere
El are, dar nu are ea
Şi ce...le pasă lor cumva ?
Doar fraţi într-o grăire...