BALANȚA DE ARAMĂ - de Șerban Cătălin

BALANȚA  DE  ARAMĂ de  Șerban Cătălin 1. În adâncimea pură a gândului,   Un loc măreț al conștientului.  Unde o balanță de aramă ruginită, Judecă mintea și o inimă rănită. 2. În apărarea sa inima spune:  Am iubit cu pură pasiune!  Am făcut tot ce am simțit,  Chiar dacă m-am și rănit...  3. Niciodată nu anticipezi netoato  Cauza rănilor ești tu, vinovato !  Înțelege că nu sunt un rău voitor  Răspunde mintea cu un ton acuzator.  4. De ce aș pierde timpul să anticipez,  Că toate surprizele vieții să le ratez ?  Am greșit dându-mi iubirea   Inimii ce nu a simțit sclipirea.  5. Și ce minte crezi că va simți sclipirea?  Întreabă mintea schimbându-și privirea.  O inima ce-și deschide aripile,  Așteptând să-i vindec rănile.  6. Pentru balanță e greu de judecat,  Acest subiect este de nerezolvat.  Rămâne la alegerea ta cititorule,  Spune-mi și mie răspunsul, înțeleptule!

DACĂ NOAPTEA TA - de unicul100

 

DACĂ NOAPTEA TA de unicul100 Dacă noaptea ta  Ar întuneca lumina sufletului meu.  Aș plânge în mii de cuvinte  Și aș cânta  în universuri de culori.  Tu fericire blândă  Tu cântec luminos  Tu roza mea arzândă  Tu gândul meu frumos.

NU RENUNȚA - de artemida

NU  RENUNȚA de artemida  Nu renunța  Zbor confuz, încetinit,  Umede aripioare,  De ți-i sufletul zdrobit,  Lasă-l ca să zboare.  Iartă și nu renunța,  Ca în clipa de tăcere;  Să n-auzi cum va striga  Visu-ți de durere.  Va ofta și din adânc,  Chiar și din mormânt  Visul tău neîmplinit,  Chinuit, plângând.  Iartă și nu părăsi !  Soarta nu-i de vină, Crede, va veni o zi Și va fi lumină !

ENGLEZA AVANSATI - VOCABULAR - fobii, titulaturi, salariu/venituri, bijuterii, shops and stores etc. - planse

După sărbători prelungite, cum începem să lucrăm cu forțe noi.

De regulă, după sărbători, ne revenim mai greu la forma și la starea de spirit pe care le avem de obicei -  ne simțim  stomacurile grele, stare de somnolență și letargie, precum și rutina noastră zilnică este perturbată. 

Deci, cum ne putem reveni repede, astfel încât, cu spirit bun și cu un zâmbet pe față, să putem pătrunde din nou în viața de zi cu zi cu care suntem obișnuiți ?

Cea mai mare problemă cu care trebuie să luptăm după sărbători  este supraalimentarea. Nu ne putem imagina nici o mare sărbătoare fără multe feluri de mâncăruri incredibil de delicioase, și, în consecință, atât de multe lucruri se acumulează în stomacul mic al unei persoane, încât chiar el disperă de toate mâncărurile pe care urmează să le digereze.  De la această supraalimentare apar atât stările de letargie, cât și de somnolență. Pentru a rezolva cu succes problema, în primul rând, este imperativ să luăm câteva zile de repaus, precum și o revizuire atentă a dietei.

 În acest sens, putem fi ajutați de un număr de produse care au un efect remarcabil de absorbție și, de asemenea, îndepărtează bine toxinele din organism. 

Acestea includ legume precum sfeclă roșie și varză, țelină și broccoli, usturoi și salată, ceapă . 

Includeți următoarele fructe în dieta dvs.: mere, portocale, lămâi, kiwi, cireșe, afine, pepene verde și, alte produse alimentare cum ar fi - kefir, semințe de in, migdale, cicoare, ouă, miere, ulei de măsline și semințe de dovleac. 

Pentru a ne curăța corect corpul, ne asigurăm că bem cel puțin 1,5 litri de apă calduță pe parcursul zilei; în dieta propusă, este bine să dăm preferință fructelor, legumelor și produselor lactate; nu sunt indicate gustările uscate; să se limiteze cât mai mult consumul de zahăr, precum și să elimine alimentele grase, băuturile carbogazoase și produsele semifinite. 

Produsele din cereale integrale, cerealele și alimentele bogate în fibre sunt foarte eficiente în curățarea corpului.

De asemenea, o circumstanță nu mai puțin importantă pe calea revenirii la o stare viguroasă după sărbători lungi este restaurarea psihică. La sfârșit de săptămână, ne-am permis să dormim mai mult dar la ore cu totul schimbate - plimbări și excursii până târziu și apoi, lenevim în pat până târziu. 

Corpul uman se obișnuiască repede cu binele - de a ne odihni mai mult, dar apoi este foarte dificil să se refacă programul zilnic, ca să ajungâ iar  la "modul de lucru". Urmând câteva legi simple, puteți rezolva cu succes această problemă. Du-te la culcare mai devreme și în consecință - nu dormi până la cină, ca să vă puteți întoarce rapid la rutina zilnică. 

Mergând la odihnă, asigurați-vă că vă relaxați: citiți o carte, ascultați muzică relaxantă, masați-vă templele. 

Înainte de a merge la culcare, este bine să faceți o baie fierbinte la  picioare, apoi să le ungeți cu cremă și să le masați. Acest lucru va îmbunătăți semnificativ circulația sângelui în întregul corp, ceea ce va permite întregului corp să se relaxeze. 

Dacă ați observat că este destul de greu să vă ridicați din pat dimineața, atunci nu fiți prea leneși să experimentați programul de trezire.

Toate sfaturile utile de mai sus vă vor permite să reveniți repede după petrecerile lungi din această perioadă și să începeți să lucrul cu forțe noi.

Medic - S. Lăuneanu

CASTELUL AZAY - LE - RIDEAU - FRANȚA

Pentru că este prima zi din anul 2019 - și prima postare din acest an...haideți să începem cu stil - prezentând castelul Azay le Rideau din Franța și care este considerat diamantul din șiragul de castele de pe Valea Loarei

Așezat pe o insula în mijlocul râului Indre, castelul Azay le Rideau este o bijuterie a Renașterii franceze. Inconjurat de 800 ha pământ, ești nevoit să-i treci porțile uriașe pentru a-l putea zări, iar până ajungi la podul ce-l leaga de mal ești deja cucerit de frumusețea-i arhitecturală.

Castelul a fost construit  între anii 1518 si 1527, de către Gilles Berthelot, controlor de finanțe și trezorier al Franței sub domnia lui Ludovic al XII lea. În urma unui scandal financiar, Gilles Berthelot este obligat să fugă iar castelul este confiscat de către urmașul regelui Ludovic al XII lea, François I. Acesta îl da unui prieten de arme, Antoine Raffin, ai cărui urmași vor stăpâni castelul până în secolul al XVIII lea. 

În timpul Revoluției franceze, castelul este cumpărat de marchizul de Biencourt care îi redă stralucirea

 de odinioară. 

In 1905, Azay le Rideau intră în proprietatea statului francez.

 Fațada este decorată cu un amestec de motive gotice și renascentiste. Intrarea oficială începe cu niște scări mari și drepte, dispuse pe trei niveluri. La nivelul zero, poarta principală este ornată cu inițialele lui Gilles Berthelot și ale sotiei sale, iar deasupra, la primul nivel întâlnim salamandra și hermelina, emblemele lui François I și ale soției sale, Claude.

Urcăm scările până la nivelul trei și intrăm în podul castelului care are forma unei bărci răsturnate. Podul este alcătuit din bârne de stejar ce datează din 1522 și adăpostea slujitorii castelului. Coborâm și vizităm pe rând apartamentele din secolele XVI, XVII și XVIII lea. Fiecare cu specificul epocii și cu poveștile lor. Trebuie spus că Azay le Rideau nu este un castel regal, pentru că aici nu a locuit nici un rege...dar are o camera regală. O asemenea distincție “se câștiga” atunci când un rege dormea minim trei nopți consecutive la castel. Astfel, Ludovic al XII - lea i-a făcut onoarea și a dormit aici trei nopți în timp ce se afla la vânătoare în apropierea castelului.

Castelul este înconjurat de un parc realizat în stil englezesc pe vremea marchizului Biencourt. 

vedere aeriană a castelului

IANUARIE - de Ioan N. Roman

IANUARIE   de Ioan N. Roman Ninge, și ninge mereu, — de-o săptămân'a tot nins, Albul veșmânt de omăt pe depărtări s-a întins, Cerul e sur, plumburiu, iar între cer și pământ Necontenit se tot cern valuri purtate de vânt. Încă de mult la oraș corbii sosit-au în stol, Și croncănesc a pustiu... paznici ai drumului gol, Negrul și vechiul zăplaz, de vremi în lături plecat, Pare-un bătrân în amurg, cu părul alb și curat. Și se îndoaie de crengi copacii-nalți de argint, Lăsând priveliști pustii cu perspective ce mint: Cele de-aproape ne par că vin din lungi depărtări, — Și nici o urmă de pas pe troenite cărări. Singur, pe gânduri pierdut, stau în odae la geam, Și mi-e urât și mi-e frig, nu mai știu singur ce am: Când amintirile vagi, când năzuințele vin, Cu ne-nțelesul lor dor, cu nesfârșitul lor chin. Într-un ungher părăsit, peste volumele-n vraf, S-a așternut din belșug pătura groasă de praf; Grinzile casei trosnesc, țurțuri din streșină cad, Iar un biet șoarec flămând roade-n podeaua de brad. Ce cazi, painjen, în jos? ce musafiri îmi vestești ? Ea nu mai vine pe veci... să ascultăm sub ferești Colindătorii drumeți care se abat pe la noi... Farmec, zadarnic mă chemi, cu-atâția ani înapoi !