BALANȚA DE ARAMĂ
de Șerban Cătălin
1. În adâncimea pură a gândului,
Un loc măreț al conștientului.
Unde o balanță de aramă ruginită,
Judecă mintea și o inimă rănită.
2. În apărarea sa inima spune:
Am iubit cu pură pasiune!
Am făcut tot ce am simțit,
Chiar dacă m-am și rănit...
3. Niciodată nu anticipezi netoato
Cauza rănilor ești tu, vinovato !
Înțelege că nu sunt un rău voitor
Răspunde mintea cu un ton acuzator.
4. De ce aș pierde timpul să anticipez,
Că toate surprizele vieții să le ratez ?
Am greșit dându-mi iubirea
Inimii ce nu a simțit sclipirea.
5. Și ce minte crezi că va simți sclipirea?
Întreabă mintea schimbându-și privirea.
O inima ce-și deschide aripile,
Așteptând să-i vindec rănile.
6. Pentru balanță e greu de judecat,
Acest subiect este de nerezolvat.
Rămâne la alegerea ta cititorule,
Spune-mi și mie răspunsul, înțeleptule!
|
|
