AL VIEȚII DULCE-ALINT
de Larysa
Respir un aer de departe
Cu dor ce sapă-n amintiri
Când ciob de dragoste mai zbate
Sfidând nocturna din priviri
C-ai vrut să-ți pierzi gândul de mine
Inima vrea de-acum să creadă
Și să-ți ureze doar de bine,
Prietenă-ți, fără tăgadă...
De poți, să uiți ! Că asta-i calea
Spre fericire să te-ndrepți
Lasă-mi doar mie neuitarea
Și-n iarna vremii să mă-ngheți...
Că eu rămân la fel de vie
Poate-i doar chip de aparență
Când vânturi reci prin trup adie
Îmi mor plăceri de existență
Rămasă-n cuib de vis, o stare
Din plinul stărilor cu noi
M-aruncă în surâs de zare,
M-aduce-n lacrimi înapoi
Un joc de du-te-vino-n simțuri
Așa-mi fu dragostea cu tine
Inestimabilă în scrisuri
Și infinit bogată-n mine
Mai prind o undă de speranță
Curaj în inimă să-mi fac
Când voi păși în altă viață
Să-mi fii același suflet drag
Nu mai aștept nimic...doar timpul
De-mi va aduce vești de tine
Acesta îmi va fii alintul
Rugând să fie doar de bine
O frunză galbenă-i uitată
Ramul o zvârle spre pământ
Dar cât nervura nu-i uscată
Mai simte-al vieții dulce-alint...
|
|
