NU RENUNȚA - de artemida

NU  RENUNȚA de artemida  Nu renunța  Zbor confuz, încetinit,  Umede aripioare,  De ți-i sufletul zdrobit,  Lasă-l ca să zboare.  Iartă și nu renunța,  Ca în clipa de tăcere;  Să n-auzi cum va striga  Visu-ți de durere.  Va ofta și din adânc,  Chiar și din mormânt  Visul tău neîmplinit,  Chinuit, plângând.  Iartă și nu părăsi !  Soarta nu-i de vină, Crede, va veni o zi Și va fi lumină !