duminică, 17 noiembrie 2019

DE CÂTE ORI... - de Văduva Andreea





DE  CÂTE  ORI...

de    Văduva   Andreea



De câte ori mi-am luat adio, 
 Sufletu-mi urla să mai rămâi, 
 Eu îi spuneam că rost nu are, 
 El vroia doar să-l mângâi. 


 De câte ori făceam amor, 
 Atinsă fiind,de mâini străine, 
 Simţeam parfumul tău pe pielea lui, 
Şi fără să vreau mi-aminteam de tine. 


 De câte ori mi-ai apărut în vis, 
 În timp ce altul mă strângea în braţe. 
 Vinovată sunt că nu pot să mă smulg, 
 Din lanţurile trecutului ce vrea să mă înhaţe. 


 De câte ori am rostit iubire falsă, 
Privind în ochi,ce sinceră păream... 
 Însă îmi doream nespus ca să te uit, 
Şi pentru asta,rol parşiv jucam. 


 De câte ori m-am înecat în lacrimi, 
 Urându-mă că încă te simt,te vreau,te aud, 
 Îi minţeam pe toţi că plâng de fericire, 
 Mascând cu un zâmbet larg adevărul crud....








INCURSIUNE ÎN CONȘTIINȚĂ - de Corneliu Chiorescu





INCURSIUNE  ÎN  CONȘTIINȚĂ

de  Corneliu Chiorescu


Sunt fericit când eşti aproape
Şi-ţi număr paşii ce se-ndreaptă
-Nici eu nu ştiu unde încape -
Spre-atâta dor ce te aşteaptă !


În nesfârşite nopţi de iarnă
Îţi laud existenţa nudă
Când vine seara să-ţi aştearnă
Penumbrele cu-atâta trudă.


Atunci tu iroseşti portrete
 Din câte ai expus timidă,
Cu decolteuri indecente,
 Provocatoare şi perfidă...


Dar eşti iubita mea divină
Eu te iubesc cum n-am putere
 Să recunosc, mă faci ruină
Într-o secundă de tăcere !


Şi-n urmă vii mai altruistă
Cu-o dragoste ce mă-nspăimântă,
Ca din ruina cea mai tristă
Să faci cetatea cea mai sfântă.


Cu ctitorii schimbând dezastre
 În edificii permanente,
 Tu vii să-nchini iubirii noastre
 Simţiri profunde, inocente.


 Eu îţi răspund, mânat de doruri,
 Dorinţei tale ne-mplinite
 În trecătoarele amoruri
 Ca-n viitoarele ...ispite !











ZBOR ÎMPLINIT - de Corneliu Chiorescu





ZBOR  ÎMPLINIT

de  Corneliu Chiorescu



Te-am cunoscut
 Să-mi pot urma zborul,
 Ce-ar fi putut să se frângă...
Te-am cunoscut
 Să-ţi pot înlesni zborul,
 De care nici n-ai fi ştiut
 C-ar fi fost posibil
 Doar cu o aripă stângă,
În care nicicând,
 N-ai crezut...
 Ne-am cunoscut
 Ca să învăţăm plutirea,
 Posibilă doar cu două aripi,
 Ne-am cunoscut
 Să învăţăm de la păsări iubirea
 Pentru libertate
Şi pofta de înalt,
 Dar mai ales pentru nevoia,
 Acută,
A unuia de celălalt!











RĂSCRUCE... - de Marissa G.





 

RĂSCRUCE...

de  Marissa G.


Eu nu voi vrea să te mai văd
 Vederea ta-i durere,
 Se frânge inima în piept
Și rațiunea piere.
 Nu voi să lupt cu tine iar,
 Să pierd îmi e dorința
 Îți dau victoria în dar
 Iar eu îmi vreau credința.
 Vom zăbovi prin despărțire
 Să ținem minte clipa
Și vom păstra în amintire
 Iubirea, ura, frica.











CU DRAG, EU. - de L. Cris



CU DRAG, EU.

de  L. Cris


Ne ofeream clipe și vise ieri
 Nu era nici o umbră între noi
 Iar tu mă iubeai încă...


 Mă cunoșteai întrutotul
 Imi recitai alunițele pe de rost
 Erai al meu încă...


 Ne zambeam ca îndrăgostiții
 Ne completam sufletele călătoare
 Ne adoram încă...


 Trăiam împreună peste tot
 Ne închipuiam pe zgârie nori 
 Nu cunoșteam căderea încă...


 Acum, nu mai exista încă
 Acum, nu mai există noi
 Dar străzile ne poarta încă
 Deși nasc depărtări în noi.


 Iar sufletul-adânc muzeu,
 Insingurat de timpuri vechi
 Imi amintește râsul tău și ultimul rămas bun
 Ce ar fi trebuit să fie: 
 Cu drag, eu...










sâmbătă, 16 noiembrie 2019

INIMĂ ZGLOBIE - de Văduva Andreea




INIMĂ  ZGLOBIE

de  Văduva Andreea



Inimă zglobie, 
 Te rog să-mi spui şi mie, 
 Pentru cine baţi întruna, 
 Neîncetat ca nebuna ? 
 Indecisă tu mai eşti, 
 Alege unul să-l iubeşti.... 


 Nu-i poţi păstra pe amândoi, 
 Căci vei fi prinsă apoi. 
 Ochii albaştri sau căprui ? 
 Te pierzi mai mult în ochii cui ? 
 Numai necazuri tu îmi faci, 
 Îţi faci de cap, taci şi le tragi.. 







M-AM ÎNGROPAT ÎN POEZII ... - de Văduva Andreea



 


M-AM ÎNGROPAT ÎN POEZII  ...

de  Văduva Andreea



M-am îngropat în poezii, 
 În clipele de cumpănă, 
Durerea să n-o pot simţi, 
 Versul mi-a fost lacrimă. 


Şi-am umplut albele coale, 
 Cu tristeţi şi-amărăciuni, 
 Rostite de buzele-mi pale, 
 Precum tăcute rugăciuni. 


 Am rostit chiar şi blesteme, 
 Când sufletul mi-era păgân, 
 Prins în lanţurile grele, 
 Se lepăda de orice Stăpân. 


 În mine purtam poveri, 
 Ce atârnau ca bolovanii, 
 Eram sleită de puteri, 
 Fără rost îmi treceau anii. 


 De n-ar fi fost rima dragă, 
Să-mi vindece rănile adânci, 
 Aş fi rătăcit pribeagă, 
Plângând iubirea de atunci.