DE CÂTE ORI... - de Văduva Andreea

DE  CÂTE  ORI... de    Văduva   Andreea De câte ori mi-am luat adio,   Sufletu-mi urla să mai rămâi,   Eu îi spuneam că rost nu are,   El vroia doar să-l mângâi.   De câte ori făceam amor,   Atinsă fiind,de mâini străine,   Simţeam parfumul tău pe pielea lui,  Şi fără să vreau mi-aminteam de tine.   De câte ori mi-ai apărut în vis,   În timp ce altul mă strângea în braţe.   Vinovată sunt că nu pot să mă smulg,   Din lanţurile trecutului ce vrea să mă înhaţe.   De câte ori am rostit iubire falsă,  Privind în ochi,ce sinceră păream...   Însă îmi doream nespus ca să te uit,  Şi pentru asta,rol parşiv jucam.   De câte ori m-am înecat în lacrimi,   Urându-mă că încă te simt,te vreau,te aud,   Îi minţeam pe toţi că plâng de fericire,   Mascând cu un zâmbet larg adevărul crud....

INCURSIUNE ÎN CONȘTIINȚĂ - de Corneliu Chiorescu

INCURSIUNE  ÎN  CONȘTIINȚĂ de  Corneliu Chiorescu Sunt fericit când eşti aproape Şi-ţi număr paşii ce se-ndreaptă -Nici eu nu ştiu unde încape - Spre-atâta dor ce te aşteaptă ! În nesfârşite nopţi de iarnă Îţi laud existenţa nudă Când vine seara să-ţi aştearnă Penumbrele cu-atâta trudă. Atunci tu iroseşti portrete  Din câte ai expus timidă, Cu decolteuri indecente,  Provocatoare şi perfidă... Dar eşti iubita mea divină Eu te iubesc cum n-am putere  Să recunosc, mă faci ruină Într-o secundă de tăcere ! Şi-n urmă vii mai altruistă Cu-o dragoste ce mă-nspăimântă, Ca din ruina cea mai tristă Să faci cetatea cea mai sfântă. Cu ctitorii schimbând dezastre  În edificii permanente,  Tu vii să-nchini iubirii noastre  Simţiri profunde, inocente.  Eu îţi răspund, mânat de doruri,  Dorinţei tale ne-mplinite  În trecătoarele amoruri  Ca-n viitoarele ...ispite !

ZBOR ÎMPLINIT - de Corneliu Chiorescu

ZBOR  ÎMPLINIT de  Corneliu Chiorescu Te-am cunoscut  Să-mi pot urma zborul,  Ce-ar fi putut să se frângă... Te-am cunoscut  Să-ţi pot înlesni zborul,  De care nici n-ai fi ştiut  C-ar fi fost posibil  Doar cu o aripă stângă, În care nicicând,  N-ai crezut...  Ne-am cunoscut  Ca să învăţăm plutirea,  Posibilă doar cu două aripi,  Ne-am cunoscut  Să învăţăm de la păsări iubirea  Pentru libertate Şi pofta de înalt,  Dar mai ales pentru nevoia,  Acută, A unuia de celălalt!

RĂSCRUCE... - de Marissa G.

RĂSCRUCE... de  Marissa G. Eu nu voi vrea să te mai văd  Vederea ta-i durere,  Se frânge inima în piept Și rațiunea piere.  Nu voi să lupt cu tine iar,  Să pierd îmi e dorința  Îți dau victoria în dar  Iar eu îmi vreau credința.  Vom zăbovi prin despărțire  Să ținem minte clipa Și vom păstra în amintire  Iubirea, ura, frica.

CU DRAG, EU. - de L. Cris

CU DRAG, EU. de  L. Cris Ne ofeream clipe și vise ieri  Nu era nici o umbră între noi  Iar tu mă iubeai încă...  Mă cunoșteai întrutotul  Imi recitai alunițele pe de rost  Erai al meu încă...  Ne zambeam ca îndrăgostiții  Ne completam sufletele călătoare  Ne adoram încă...  Trăiam împreună peste tot  Ne închipuiam pe zgârie nori   Nu cunoșteam căderea încă...  Acum, nu mai exista încă  Acum, nu mai există noi  Dar străzile ne poarta încă  Deși nasc depărtări în noi.  Iar sufletul-adânc muzeu,  Insingurat de timpuri vechi  Imi amintește râsul tău și ultimul rămas bun  Ce ar fi trebuit să fie:   Cu drag, eu...

INIMĂ ZGLOBIE - de Văduva Andreea

INIMĂ  ZGLOBIE de  Văduva Andreea Inimă zglobie,   Te rog să-mi spui şi mie,   Pentru cine baţi întruna,   Neîncetat ca nebuna ?   Indecisă tu mai eşti,   Alege unul să-l iubeşti....   Nu-i poţi păstra pe amândoi,   Căci vei fi prinsă apoi.   Ochii albaştri sau căprui ?   Te pierzi mai mult în ochii cui ?   Numai necazuri tu îmi faci,   Îţi faci de cap, taci şi le tragi..

M-AM ÎNGROPAT ÎN POEZII ... - de Văduva Andreea

M-AM ÎNGROPAT ÎN POEZII  ... de  Văduva Andreea M-am îngropat în poezii,   În clipele de cumpănă,  Durerea să n-o pot simţi,   Versul mi-a fost lacrimă.  Şi-am umplut albele coale,   Cu tristeţi şi-amărăciuni,   Rostite de buzele-mi pale,   Precum tăcute rugăciuni.   Am rostit chiar şi blesteme,   Când sufletul mi-era păgân,   Prins în lanţurile grele,   Se lepăda de orice Stăpân.   În mine purtam poveri,   Ce atârnau ca bolovanii,   Eram sleită de puteri,   Fără rost îmi treceau anii.   De n-ar fi fost rima dragă,  Să-mi vindece rănile adânci,   Aş fi rătăcit pribeagă,  Plângând iubirea de atunci.