luni, 23 ianuarie 2012

I. L. CARAGIALE - UN PEDAGOG DE ȘCOALĂ NOUĂ (fragment -II)





O  INSPECȚIUNE

PROFESORUL: Că-z onorat domnul inspectore va binevoi doară un momânt să asculke aplicațiunea metoaghii intuikive.

INSPECTORUL
( se așează, scoate carnetul și condeiul și ascultă)
PROFESORUL: Mă ! Prostovane ! tu ăla ghe colo...Spune-ne tu doară: ce iaște ființă și ce iaște lucru, mă ?

ELEVUL: Lucrul, dom'le, este care nu mișcă și ființă pentru că mișcă !

PROFESORUL: No ! dar ornicul meu...prostule ! ființă-i ori lucru ?

ELEVUL: E lucru, dom'le !

PROFESORUL: Că-z doar mișcă, mă ! auzi-l ! (
bagă ceasul în urechea elevului)

ELEVUL (ferindu-se): Da, dar dacă nu-l întoarcem, nu mișcă.

PROFESORUL (
satisfăcut): Bravo ! (către domnul inspector:
) Ș-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri...Bine ! (Elevul trece la loc) Tu, mă ! ălălalt ghe lângă el...Câke picioare are boul, mă ?

ELEVUL: Patru, dom'le !

PROFESORUL (
vesel): Ei, pe dracu ! că-z doar n-o să aibă șapke !...Și ce e boul cu patru picioare ? lucru ori ființă ? Ha ?

ELEVUL: Ființă dom'le !

PROFESORUL: Dar masa-i ființă ?

ELEVUL : E lucru, dom'le !

PROFESORUL: No ! Că-z n-are și ea patru ?

ELEVUL: Da, dar nu se mișcă, dom'le !

PROFESORUL (
și mai vesel): Ei ! pe dracu ! să se miște...poake doar cu șpirikismus !

INSPECTORUL(
tușește tare și caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta ?

PROFESORUL: Anibal  Ioanescu.

INSPECTORUL: Răspunde bine.

PROFESORUL (
cu siguranță): Că-z ăsta-i ghintre cei bunișori !... No ! la gheografie acuma...Mă ! tu ghe colo...Spune-ne tu doară toake ștakele Europei.

ELEVUL: Franța, dom'le !

PROFESORUL: Franția, bine !

ELEVUL: Anglia, dom'le.

PROFESORUL: Iașke !

ELEVUL: Germania, dom'le.

PROFESORUL: Ghermania.

ELEVUL (
se pornește repede. profesorul dă din  cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfacție și cu mândrie): Elveția, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, România, Serbia, Muntenegru și Grecia..dom'le !

PROFESORUL (
încruntându-se): Și apoi mai care, mă ?

ELEVUL: Atâtea, dom'le !

PROFESORUL (
începând să scrâșnească):Dar Șpania, mă ?

ELEVUL (
intimidat): Și...Spania, dom'le !

PROFESORUL (
mai aspru): Dar Șpania, unghe-i Șpania ?

ELEVUL:...?!

PROFESORUL (
magistral): Șpania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăversa !

ELEVUL (
aiurit): Și ...Spania și Portocalia, dom'le !

PROFESORUL (
din ce în ce mai sus): Și mai care ?

ELEVUL (
pierdut): Vițăvercea, dom'le !

PROFESORUL (
indignat): Nu Vițăvercea, mă ! Danimarca, mă ! Dania, mă ! (Șoptind amenințător printre dinți) Dania tătână-tu ! (Energic): Merji la loc, boule !

ELEVUL (
pleacă obidit la loc).





INSPECTORUL (
conciliant): Ei, oricum, tot a știut destul de bine.

PROFESORUL (
încă fierbnd de ciudă): Pe dracu ! Traiane Ghiorghiescule ! Vină tu !...Spune-ne tu doară, s-audă și onorat domnul inșpector: dacă sunt în lume câke le veghem doară, cine le-au făcut pe toake ?

ELEVUL (
sigur): Natura, dom'le !

PROFESORUL (
zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu, Natura !...Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane ?

ELEVUL: Dumnezeu, dom'le !

PROFESORUL : Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău și mumă-ta !...No ! acuma...noi, românii, musai doară să șkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi ?...ghe unghe ?...spune !

ELEVUL (
energic): De la Traian, dom'le !

PROFESORUL (
făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admirație): Și cine era Trăian ?

ELEVUL: El era un om bun !

PROFESORUL (
emoționat): Bun, drăguțul ghe el, zău lui Dumnezeu, bun !...Și cu cine s-au bătut el ?

ELEVUL (
grav): Cu turcii !

PROFESORUL (
râzând cu mult chef): Pe dracu ! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa...Mai târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii...(Puternic): Cu dacii, mă !

ELEVUL (
mai brav) : Cu dracii !

PROFESORUL: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o bătut !...Dar mai apoi, Ștefan cel Mare și Michaiu Bravul cine au fost ?

ELEVUL (
mândru): ei erau oameni buni.

PROFESORUL (
aprobând cu tărie): Buni, mă !...și s-au bătut...

ELEVUL (
cu multă mândrie națională): Cu draci !

PROFESORUL (
entuziasmat): Cu draci ! zic zău lui Dumnezeu !...Merji la loc !...Bravo, prostovane ! (Către inspector, care e transportat.) Că-z ăsta doară iaște un școlar emininke !

INSPECTORUL: Are și mult talent !

PROFESORUL (
cu siguranță): Ei ! pe dracu, talent !...că-z talent nu-i doar ghe vreo samă ! asta-i lucru anticvat (învechit)...Cu metoaghele cele mogherne doară, totul zace numai în aplicațiune !...No ! La muzică acuma...Spune-ne, Popăscule, ce-i muzica ?

ELEVUL: Muzica este care cântă, dom'le.

PROFESORUL (
nemulțumit): Nu așa, loază ! (loază = netrebnic) Nu cuvânta doară ca râtanii !...vorbește ca școlerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniția și agkecvată !

ELEVUL: Muzica este...

PROFESORUL : Ce ?

ELEVUL: Este când...

PROFESORUL (
foarte nemulțumit și repetând definiția): Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut...(Pântre dinți, aparte, școlarului) Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut ! 


(Se aude clopotul de ieșire)


INSPECTORUL
(se ridică; copiii fac și ei ca inspectorul): Domnule profesor, sunt foarte mulțumit. Metoda dumitale admirabilă...

PROFESORUL (
tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta, doară e metoda lui Peștalonțiu !

INSPECTORUL (
urmând):...și zelul dumitale vrednic de laudă...(Către elevi:) Voi, băieți, căutați a profita de știința bunului vostru profesor și nu uitați că de la voi așteaptă mult patria, România, pentru viitor !

PROFESORUL (
conducând cu multe reverențe pe inspector și încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inspectore ?...Apoi dacă-s porci și n-au ghestulă aplicațiune !