O INSPECȚIUNE
PROFESORUL: Că-z onorat domnul inspectore va binevoi doară un momânt să asculke aplicațiunea metoaghii intuikive.
INSPECTORUL ( se așează, scoate carnetul și condeiul și ascultă)
PROFESORUL: Mă ! Prostovane ! tu ăla ghe colo...Spune-ne tu doară: ce iaște ființă și ce iaște lucru, mă ?
ELEVUL: Lucrul, dom'le, este care nu mișcă și ființă pentru că mișcă !
PROFESORUL: No ! dar ornicul meu...prostule ! ființă-i ori lucru ?
ELEVUL: E lucru, dom'le !
PROFESORUL: Că-z doar mișcă, mă ! auzi-l ! (bagă ceasul în urechea elevului)
ELEVUL (ferindu-se): Da, dar dacă nu-l întoarcem, nu mișcă.
PROFESORUL (satisfăcut): Bravo ! (către domnul inspector:) Ș-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri...Bine ! (Elevul trece la loc) Tu, mă ! ălălalt ghe lângă el...Câke picioare are boul, mă ?
ELEVUL: Patru, dom'le !
PROFESORUL (vesel): Ei, pe dracu ! că-z doar n-o să aibă șapke !...Și ce e boul cu patru picioare ? lucru ori ființă ? Ha ?
ELEVUL: Ființă dom'le !
PROFESORUL: Dar masa-i ființă ?
ELEVUL : E lucru, dom'le !
PROFESORUL: No ! Că-z n-are și ea patru ?
ELEVUL: Da, dar nu se mișcă, dom'le !
PROFESORUL (și mai vesel): Ei ! pe dracu ! să se miște...poake doar cu șpirikismus !
INSPECTORUL(tușește tare și caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta ?
PROFESORUL: Anibal Ioanescu.
INSPECTORUL: Răspunde bine.
PROFESORUL (cu siguranță): Că-z ăsta-i ghintre cei bunișori !... No ! la gheografie acuma...Mă ! tu ghe colo...Spune-ne tu doară toake ștakele Europei.
ELEVUL: Franța, dom'le !
PROFESORUL: Franția, bine !
ELEVUL: Anglia, dom'le.
PROFESORUL: Iașke !
ELEVUL: Germania, dom'le.
PROFESORUL: Ghermania.
ELEVUL (se pornește repede. profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfacție și cu mândrie): Elveția, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, România, Serbia, Muntenegru și Grecia..dom'le !
PROFESORUL (încruntându-se): Și apoi mai care, mă ?
ELEVUL: Atâtea, dom'le !
PROFESORUL (începând să scrâșnească):Dar Șpania, mă ?
ELEVUL (intimidat): Și...Spania, dom'le !
PROFESORUL (mai aspru): Dar Șpania, unghe-i Șpania ?
ELEVUL:...?!
PROFESORUL (magistral): Șpania-i lângă Portocalia, mă boule, și vițăversa !
ELEVUL (aiurit): Și ...Spania și Portocalia, dom'le !
PROFESORUL (din ce în ce mai sus): Și mai care ?
ELEVUL (pierdut): Vițăvercea, dom'le !
PROFESORUL (indignat): Nu Vițăvercea, mă ! Danimarca, mă ! Dania, mă ! (Șoptind amenințător printre dinți) Dania tătână-tu ! (Energic): Merji la loc, boule !
ELEVUL (pleacă obidit la loc).
INSPECTORUL (conciliant): Ei, oricum, tot a știut destul de bine.
PROFESORUL (încă fierbnd de ciudă): Pe dracu ! Traiane Ghiorghiescule ! Vină tu !...Spune-ne tu doară, s-audă și onorat domnul inșpector: dacă sunt în lume câke le veghem doară, cine le-au făcut pe toake ?
ELEVUL (sigur): Natura, dom'le !
PROFESORUL (zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu, Natura !...Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane ?
ELEVUL: Dumnezeu, dom'le !
PROFESORUL : Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău și mumă-ta !...No ! acuma...noi, românii, musai doară să șkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi ?...ghe unghe ?...spune !
ELEVUL (energic): De la Traian, dom'le !
PROFESORUL ( făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admirație): Și cine era Trăian ?
ELEVUL: El era un om bun !
PROFESORUL (emoționat): Bun, drăguțul ghe el, zău lui Dumnezeu, bun !...Și cu cine s-au bătut el ?
ELEVUL (grav): Cu turcii !
PROFESORUL (râzând cu mult chef): Pe dracu ! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa...Mai târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii...(Puternic): Cu dacii, mă !
ELEVUL (mai brav) : Cu dracii !
PROFESORUL: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o bătut !...Dar mai apoi, Ștefan cel Mare și Michaiu Bravul cine au fost ?
ELEVUL (mândru): ei erau oameni buni.
PROFESORUL (aprobând cu tărie): Buni, mă !...și s-au bătut...
ELEVUL (cu multă mândrie națională): Cu draci !
PROFESORUL (entuziasmat): Cu draci ! zic zău lui Dumnezeu !...Merji la loc !...Bravo, prostovane ! (Către inspector, care e transportat.) Că-z ăsta doară iaște un școlar emininke !
INSPECTORUL: Are și mult talent !
PROFESORUL (cu siguranță): Ei ! pe dracu, talent !...că-z talent nu-i doar ghe vreo samă ! asta-i lucru anticvat (învechit)...Cu metoaghele cele mogherne doară, totul zace numai în aplicațiune !...No ! La muzică acuma...Spune-ne, Popăscule, ce-i muzica ?
ELEVUL: Muzica este care cântă, dom'le.
PROFESORUL (nemulțumit): Nu așa, loază ! (loază = netrebnic) Nu cuvânta doară ca râtanii !...vorbește ca școlerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniția și agkecvată !
ELEVUL: Muzica este...
PROFESORUL : Ce ?
ELEVUL: Este când...
PROFESORUL (foarte nemulțumit și repetând definiția): Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut...(Pântre dinți, aparte, școlarului) Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut !
(Se aude clopotul de ieșire)
INSPECTORUL (se ridică; copiii fac și ei ca inspectorul): Domnule profesor, sunt foarte mulțumit. Metoda dumitale admirabilă...
PROFESORUL (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta, doară e metoda lui Peștalonțiu !
INSPECTORUL (urmând):...și zelul dumitale vrednic de laudă...(Către elevi:) Voi, băieți, căutați a profita de știința bunului vostru profesor și nu uitați că de la voi așteaptă mult patria, România, pentru viitor !
PROFESORUL (conducând cu multe reverențe pe inspector și încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inspectore ?...Apoi dacă-s porci și n-au ghestulă aplicațiune !
