Sunt foarte tristă și...nu mi-am imaginat că poate să doară atât de cumplit.... Vedeți, este vorba despre un prieten virtual, nu ne-am întâlnit niciodată, nu ne-am văzut niciodată, eram prea...în vârstă pentru skype sau...ne mulțumeam cu ce ne spuneam, cu încurajările reciproce, cu mici complimente care, ciudat, veneau exact atunci când aveam mai multă nevoie de ele....
Era un domn elegant în conversație, îngăduitor și foarte sincer... N-a avut o viață ușoară în copilărie și nici mai târziu nu a dus-o prea bine - mă refer la partea sentimentală - poate de aceea era atent la durerile celorlalți. Îmi povestea că avea câțiva prieteni (ca fiecare, nu-i așa ?) o soră la care ținea foarte mult și o fiică de care era foarte mândru. Da, era despărțit, altfel...n-ar fi fost pe net așa de mult timp...
Nu știu cum sunteți voi, ceilalți, dar nu cred să fim așa de diferiți, indiferent de vârstă sau preocupări - am spus voi, ceilalți, cu referire la cei care au prieteni sau cunoștințe virtuale -dar nu am crezut că mă poate afecta așa de mult : ca să spun drept...am zăcut pur și simplu, de durere...
Vedeți voi, prietenul virtual ne ascultă când nimeni altcineva nu mai are răbdarea - mă refer acum la oameni, nu vorbesc de Dumnezeu -este un alter ego, îi spui lui/ei ceea ce nu poți spune acasă, chiar și nimicurile pe care ceilalți nu au răbdarea, timpul sau...cheful să le asculte. Când ne este greu să explicăm de ce anume am comis anumite greșeli, când nu ni se acceptă explicațiile sau....
Nu elogiez acum statul în fața calculatorului, elogiez pe acei oameni care-ți stau alături în astfel de clipe. Veți spune că este ușor, sunt la sute, mii de kilometri distanță, ce-i afectează ? Cei despre care vorbesc eu, nu sunt afectați material, dar sufletește, cu siguranță da, altfel nu te-ar asculta, nu ne-am trimite atât de...”enervantele” de multe ori Forward-uri, nu ne-am expedia felicitări cu diferite ocazii...
Nu, nu este puțin lucru ca o secundă, un minut , să faci parte din lumea sufletească a cuiva, nu-i puțin lucru ca cineva să te facă să zâmbești când cei de lângă tine ....au obosit ...de iubirea și grija ce ți-o poartă....
Un astfel de prieten a fost Dale, mă corecta elegant când greșeam la engleză, nu-mi spunea ”aici nu este bine, nu se spune așa”, ci folosea aceeași frază, corect și eu știam de ce a folosit-o, dar o făcea într-un anumit context, așa ca eu să nu mă simt jignită. Îmi lăuda munca la bloguri, spunea prietenilor despre ele, îmi...trimitea vizitatori, ca să spun așa....
Îmi este deja dor de el și aș vrea să știe că pentru mine a existat un prieten extraordinar, Dale, care a lăsat urme frumoase în inima mea, un prieten de care-mi voi aminti cu drag și recunoștință.
Mulțumesc lui Dumnezeu, mai am astfel de prieteni virtuali, le apreciez loialitatea și sensibilitatea. Ne sprijinim și noi cum putem mai bine pentru pasul următor... Există zile în care ai dori să nu deschizi ochii până nu trece furtuna, ciufulită și cu ochii încercănați de plâns te ridici și dai drumul la mașinăria asta....și găsești acolo un...”Hei, frumoaso, ce faci ? Am nevoie de ajutor, știu că tu ești as la chestii artistice și....” ..Nu-i mult, dar suficient ca să zâmbești și să dai cu puțin ruj (culoarea aceea stridentă...pentru zile negre) și să treci la lucru: nu ești o bătrână nepricepută, nici un ratat, hei, cineva are nevoie de tine....nici nu îți trebuie mai mult !
Nu mă aștept să citească și altcineva ce am scris aici, dar am vrut să știe , Dale, care m-a încurajat cu blogurile că are și el aici un loc, mai trecător decât cel din inima mea. Iar pentru cei care au prieteni virtuali am să le spun că poate părea că suntem cumva protejați de durere sau...nu dragii mei, doare la fel de tare, este tot un prieten și până și eu sunt uimită de intensitatea durerii. Am să postez un poem scris de Mary Elizabeth Frye și care, sunt sigură, i-ar fi plăcut foarte mult lui Dale .
Do not stand at my grave and weep
I am not there. I do not sleep.
I am a thousand winds that blow.
I am the diamond glints on snow.
I am the sunlight on ripened grain.
I am the gentle autumn rain.
When you awaken in the morning's hush
I am the swift uplifting rush
Of quiet birds in circled flight.
I am the soft stars that shine at night.
Do not stand at my grave and cry;
I am not there. I did not die.
