Suntem zilnic înconjurați de o mulțime de lucruri, care ni se par simple și fără de care, astăzi, nici nu ne-am imagina cum ar putea decurge viața noastră - nimeni nu se gândește (mă rog, aproape nmeni) la inventatorul lor - nici la cum au evoluat de-a lungul timpului; un astfel de obiect casnic, banal, este fierul de călcat.
Veți vedea, în imagini, o istorie a evoluției fierului de călcat: unele de-a dreptul nostime, altele extrem de complicate și elaborate dar sunt sigură că va fi o ”călătorie” în timp foarte interesantă.
Trebuie să știți că cei care au cercetat istoria evoluției societății omenești, au descoperit la vechii azteci, picturi rupestre în care, unele personaje apăsau o piatră plată peste un fel de material (haină) și s-a presupus că acesta a fost primul dispozitiv de călcat: o piatră destul de grea, plată, presată peste o țesătură.
Prin secolul al IV-lea înainte de Hristos - grecii (evident !) au inventat o modalitate de a plisa hainele, un dispozitiv asemenea unui sucitor și cu o tijă metalică. Mai târziu, romanii au inventat un fel de ciocan pe care-l încălzeau la temperaturi foarte ridicate și cu care întindeau cutele hainelor.
Din Evul Mediu au rămas puține informații referitoare la fierul de călcat, mai ales în picturi și s-a păstrat un fel de storcător-presă prin care se trecea materialul și se întindeau cutele. Mai apoi, s-au folosit niște instrumente asemenea unor tigăi, cu marginile mai înalte, în care se punea jarul și se presa peste haine - dar avea numeroase inconveniente: jarul cădea pe material de multe ori iar scânteile care săreau răneau persoana care se folosea de el. Evident, în acele vremuri, servitoarele sau spălătoresele erau cele supuse unor astfel de accidente.
Abia în secolul al XVIII -lea a apărut un aparat asemănător celui folosit de străbunicii și bunicii noștri - fierul de călcat cu jar. Eu am văzut unul asemănător la bunica mea și din păcate, așa cum facem toți la tinerețe, le înlocuim și...gata ! Sunt puțini înțelepții care le păstrează pentru colecții sau pur și simplu ca semn al trecerii...
Mă rog, așa se întâmplă și cu casele și cu multe lucruri pe care doar le sticăm, le dărâmăm, uitând că ce este nou nu este și neapărat bun, iar castelele și casele așa zis ”bătrânești”, au rezistat bombardamentelor, timpului și...unele au sute de ani...
Să ne întoarcem la fierul de călcat - recunosc că este foarte interesantă această călătorie și materialele sunt adunate din multe locuri de pe Internet și nu la toate am găsit explicații , dar vă va fi ușor să înțelegeți evoluția. Interesante sunt și sobele și felul cum, la un moment dat, erau încălzite aceste ...atât de ”banale” ustensile pentru noi, cei de astăzi.
Nădăjduesc să fie interesantă și instructivă această incursiune în trecutul fierului de călcat.
Pictură de Edgar Degas - Fată călcând cu fierul de călcat
Imaginați-vă ce muncă depuneau spălătoresele (ele și călcau de obicei) sau servitoarele pentru a călca asemenea rochii prețioase - acum înțelegeți și de ce unele din aceste ustensile aveau dimensiuni mici : pentru dantele și volănașe. Altele, cele cu acele dispozitive ondulate, ( foto mai jos) erau folosite pentru gulerele plisate - am postat mai jos câteva modele ca să vă dați seama - după cum vedeți, moda a cerut sacrificii....încă din vremurile de demult.
Acestea se foloseau pentru draperii ( sincer...n-am idee cum)
Vă vine să credeți sau nu, aceste dispozitive ca niște furculițe se foloseau pentru călcatul mănușilor - care, ca și acum, nu erau doar din piele ci și din dantelă sau satin.
Acestea sunt suporturi - vă amintiți, foloseam și noi până nu demult
În atelierele de croitorie sau spălătorii, erau asemenea sobițe din fontă și cu dispozitive speciale pentru așezarea fierului de călcat pentru a-l încinge - dar pentru că aveau mult de lucru, aveau, desigur și mai multe dispozitive. Priviți ce interesant:
Multe lucruri s-au simplificat și munca s-a ușurat prin apariția și folosirea curentului electric - asta în multe domenii, nu doar aici. Dar, vorbind de fierul de călcat, la 6 iunie 1882 a fost brevetată invenția americanului HENRY SEELEY - FIERUL DE CĂLCAT ELECTRIC - se baza pe un arc electric între electrozi de carbon.
Noul design al fierului de călcat este la baza designului din ziua de astăzi - puteți recunoaște ușor asta, iar în anii 30 ai secolului XX a fost introdus un nou element foarte important pentru evoluția ulterioară a fierului de călcat: TERMOSTATUL care monitoriza temperatura bobinei de încălzire dacă a ajuns la nivelul celui cerut de talpa de încălzire. Prin anii 1970 s-a schimbat și talpa de încălzire noile îmbunătățiri ușurând considerabil folosirea fierului de călcat. Neîndoielnic, prezentarea mea nu este făcută din punct de vedere științific, un inginer ne-ar fi de folos aici, eu doar am dorit să vă arăt drumul parcurs de unul din cele mai banale obiecte de uz casnic.
Cum spuneam, ne înconjoară o mulțime de lucruri mai mici sau mai mari, lucruro pe care le considerăm deja banale, dar ar trebui să aducem un gând de recunoștință pentru mințile sclipitoare și iscoditoare ale lanțului de oameni care s-au succedat, care au fost uitați dar care, ne-au șurat viața lăsându-ne timp pentru....a naviga pe Internet, spre exemplu.