El Escorial
Spania și Portugalia reprezentau mari puteri în secolul al XVI-lea. Încă înainte de marea înflorire a artelor și meseriilor, provocată de Renaștere, în Spania existau artizani de înaltă clasă care lucrau în abanos și fildeș, în argint cizelat, în damaschinărie și piele, în ceramică și mătase, în sticlărie și mobilier. Cele câteva secole de conviețuire cu arabii au determinat apariția unei arte decorative extrem de originale.
Masă din Portugalia cu plăci de faianță
Arme - (spadă) Renaștere spaniolă
Bancă spaniolă - Renaștere
Interferența spiritului latin cu cel arab se va menține multă vreme în arhitectura interioarelor și în decorație, chiar și după ce maurii părăsesc țara.
Curtea, aristocrația, clerul se înconjoară de un fast plin de rafinament. Pe un fundal politic și religios cu caractere speciale (aici s-au dezvoltat mai multe ca oriunde tribunalele inchiziției, dar tot aici dansul însoțea procesiunile religioase), patosul arzător și austeritatea își pun amprenta pe întreaga creație spaniolă.
Anterior Renașterii, este cunoscut STILUL MUDEJAR. Sistemul de ornare avea ca bază arabescurile (reprezentări grafice ale unor motive geometrice). Acest grafism al decorației se aplică în toate materialele: piatră, lemn, piele, orfevrărie, mobilier, etc.
În epoca de înflorire a goticului, motivele maure se amestecau cu însemnele stilului creștin: ogiva și fleșa. Artizanii și artiștii cei mai reputați care lucrau în Spania erau arabii. Ei fabricau majolica ce servea pentru placarea unor pereți și pentru pardoseli, în orice casă cu pretenții de confort rafinat. Poteria se făcea tot din majolică.
Maurii au creat o strălucită ofevrărie. Toledo a fost un centru vestit pentru obiecte și arme. Vasul de aramă cu damaschin de la Luvru, intitulat „Cristelnița Sfântului Ludovic”, este o piesă arabă lucrată în secolul al XIII-lea.
Cristelnița Sfântului Ludovic - Luvru
Pielăria avea o imensă întrebuințare în arta decorativă. Cele mai reputate manufacturi au fost cele din Cordoba. Maurii tratau pielea cu chimicale și apoi, cu o presă, imprimau decorația, în ale cărei adâncuri turnau, după un procedeu propriu, praf de aur. Pielea astfel ornată a fost întrebuințată ca tapete în unele interioare somptuoase și pentru obiecte uzuale: cufere, cutii de diferite mărimi, platouri, fețe pentru unele uși și material de tapițat mobilierul aristocrat; au fost confecționate din acest material frumos obiecte de cult și chiar altare.
Piele de Cordoba - Renașterea spaniolă
Scaun din piele cu spătar brodat
Cufere și tapiserii din piele - Cordoba - Renaștere spaniolă
Una din cele mai bogate colecții de piese din piele de Cordoba se găsește la Madrid în Muzeul de artă decorativă.
Scaun jos - Renașterea portugheză
Cabinet portughez - aprox. 1600
În România, există la Peleș o sufragerie tapițată cu piele de Cordoba.
Țesături și stofe de mătase se produceau în atelierele instalate de arabi în Andaluzia. Până azi, grația decorativă a șalurilor andaluze continuă să încânte ochiul.
Lucrători arabi de șaluri - pictură
Șal andaluzian vechi (dar nu din Renaștere) -
Stofele
lucrate în Andaluzia aveau tot decor geometric și erau folosite în toate
interioarele somptuoase. Toată această producție este continuată în
secolul al XV-lea și chiar la începutul celui de al XVI-lea.
În arhitectura interioară și exterioară domină tot arabescurile. Colegiul Sf. Grigore din Valadoid, construit la începutul Renașterii (pe la 1490), are o arhitectură decorativă ce seamănă cu lucrătura metalului; arcatura bolților galeriei exterioare este zimțată ca marginile platourilor de metal, de unde denumirea de PLATARESC. În Spania există până astăzi palate în care stilurile sunt amestecate. Casa de Pilatos din Sevilla și Palatul ducal din Guadalajara îmbină motive renascentiste cu altele gotice și maure. Ancadramente de ferestre și uși, grile, porți, uși din metal forjat și lucrat ca o rețea de dantelă cu motive maure și clasice sporesc uimitor forța decorativă a construcțiilor. Și totuși, noul curent se afirmă tot mai clar.
În arhitectura interioară și exterioară domină tot arabescurile. Colegiul Sf. Grigore din Valadoid, construit la începutul Renașterii (pe la 1490), are o arhitectură decorativă ce seamănă cu lucrătura metalului; arcatura bolților galeriei exterioare este zimțată ca marginile platourilor de metal, de unde denumirea de PLATARESC. În Spania există până astăzi palate în care stilurile sunt amestecate. Casa de Pilatos din Sevilla și Palatul ducal din Guadalajara îmbină motive renascentiste cu altele gotice și maure. Ancadramente de ferestre și uși, grile, porți, uși din metal forjat și lucrat ca o rețea de dantelă cu motive maure și clasice sporesc uimitor forța decorativă a construcțiilor. Și totuși, noul curent se afirmă tot mai clar.
Colegiul Sf. Grigorie - Valadoid
Colegiul Sf. Grigorie - Valadoid
Palatul ducal din Guadalajara
În
Portugalia, influența maură se combină cu elemente spaniole, dar și cu
multe motive florale. Acesta este STILUL MANUELIN (după numele regelui
Manuel, în timpul căruia s-a dezvoltat).
Mânăstirea Jeronimo - Lisabona (Portugalia) - stil manuelin
detaliu - stil manuelin (mânăstirea Jeronimo)
În
a doua jumătate a secolului al XVI-lea, ordinea clasică este introdusă
în Peninsula Iberică, o dată cu construirea palatului pentru Carol al
V-lea la Granada și apoi Escorialului lângă Madrid (pentru Filip al
II-lea). Edificiul, castel și mănăstire, are dimensiuni vaste, o ordine
clasică extrem de severă. Amploarea și austeritatea, care
domină și azi Escorialul, în ciuda vegetației care îl înconjoară,
exprimă autoritatea monarhiei spaniole.
Castelul Alhambra - Granada - Renașterea spaniolă
Escorialul - Filip al II-lea (patron al artelor)
Portugalia -Palatul Sintra - corpul Monserrate
Artizanii spanioli
și-au găsit propria lor expresie în interpretarea sistemului decorativ
umanist, care nu e copie a celui italian. Toate atelierele au continuat
să lucreze și după plecarea maurilor, dar registrul ornamental a
căpătat o trăsătură specific renascentistă și profund spaniolă.
Mobilierul era compus din câteva piese principale, cufere (cele mai importante piese), pat cu patru coloane (nu două ca în evul mediu) susținând baldachine și un căpătâi sculptat, scaune pliante în formă de X, bănci simple și câteva cu spătar și brațe, toate îndeobște joase (aveți imagini mai sus). Ele se tapițau cu stofe, brocarturi și piele prinsă cu ținte pe o bandă de pasmanterie. Mesele, mai întâi mai simple și așezate pe un suport, au căpătat spre sfârșitul secolului, picioare fixe.
Toate mobilele se acopereau cu stofe și brocarturi somptuoase. Cele mai elegante erau (ca în întreaga Europă din acea vreme) cabinetele. Mobilierul era lucrat din lemn de castan, plop, stejar, portocal. Abanosul și acajuul au fost de asemenea întrebuințate. Există probe că s-a lucrat și mobilă în argint (după descoperirea Americii și după deschiderea unor mine de argint în Peru), dar n-au rezistat multe până în epoca noastră, Regina Angliei are o masă de argint (vezi imagine jos)
Mobilierul era compus din câteva piese principale, cufere (cele mai importante piese), pat cu patru coloane (nu două ca în evul mediu) susținând baldachine și un căpătâi sculptat, scaune pliante în formă de X, bănci simple și câteva cu spătar și brațe, toate îndeobște joase (aveți imagini mai sus). Ele se tapițau cu stofe, brocarturi și piele prinsă cu ținte pe o bandă de pasmanterie. Mesele, mai întâi mai simple și așezate pe un suport, au căpătat spre sfârșitul secolului, picioare fixe.
Toate mobilele se acopereau cu stofe și brocarturi somptuoase. Cele mai elegante erau (ca în întreaga Europă din acea vreme) cabinetele. Mobilierul era lucrat din lemn de castan, plop, stejar, portocal. Abanosul și acajuul au fost de asemenea întrebuințate. Există probe că s-a lucrat și mobilă în argint (după descoperirea Americii și după deschiderea unor mine de argint în Peru), dar n-au rezistat multe până în epoca noastră, Regina Angliei are o masă de argint (vezi imagine jos)
Lemnul era fasonat și
lustruit - formele simple. Decorul era făcut din marchetărie sau
încrustații în lemn exotic, sau metal și pietre semiprețioase.
Există în Muzeul de artă decorativă din Madrid câteva splendide exemplare cu marchetărie și încrustații de metal, fildeș și baga, datând din secolul al XV-lea.
Stilul spaniol evoluează către forme mai rafinate în sec. al XVII-lea, când apare și cel denumit STILUL COLONIAL . Caracterul general al mobilierului este de a lua forme arhitecturale de un anume geometrism sever, chiar când e încălzit de unele ciubuce fasonate ca arcade (la spătarele scaunelor) sau stinghii cu marginea ajurată pentru mese și cabinete, privit de la distanță tot sever rămâne. Suprafețele marchetate au motive renascentiste, dar păstrează ansamblul geometric iar modelarea unor reliefuri este oarecum grafică. Mai târziu, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea coloanele paturilor, picioarele scaunelor (de asemenea colonete), deși amintesc tot bulbul, sunt zvelte și sugerează lucrătura metalului.
Castelele și reședințele aristocratice au avut mult fast, în ciuda mobilierului restrâns. Pereții tapetați adesea cu piele, vesela și obiectele uzuale din argint, stofele multicolore, tapiseriile mai întâi flamande și apoi cele țesute în țară, după cartoanele unor pictori talentați, creau o atmosferă de lux. Și totuși, decorația de interior spaniolă este impregnată de o anume austeritate. Armonia clasicismului există, dar nu și senitătatea lui.
Există în Muzeul de artă decorativă din Madrid câteva splendide exemplare cu marchetărie și încrustații de metal, fildeș și baga, datând din secolul al XV-lea.
Stilul spaniol evoluează către forme mai rafinate în sec. al XVII-lea, când apare și cel denumit STILUL COLONIAL . Caracterul general al mobilierului este de a lua forme arhitecturale de un anume geometrism sever, chiar când e încălzit de unele ciubuce fasonate ca arcade (la spătarele scaunelor) sau stinghii cu marginea ajurată pentru mese și cabinete, privit de la distanță tot sever rămâne. Suprafețele marchetate au motive renascentiste, dar păstrează ansamblul geometric iar modelarea unor reliefuri este oarecum grafică. Mai târziu, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea coloanele paturilor, picioarele scaunelor (de asemenea colonete), deși amintesc tot bulbul, sunt zvelte și sugerează lucrătura metalului.
Castelele și reședințele aristocratice au avut mult fast, în ciuda mobilierului restrâns. Pereții tapetați adesea cu piele, vesela și obiectele uzuale din argint, stofele multicolore, tapiseriile mai întâi flamande și apoi cele țesute în țară, după cartoanele unor pictori talentați, creau o atmosferă de lux. Și totuși, decorația de interior spaniolă este impregnată de o anume austeritate. Armonia clasicismului există, dar nu și senitătatea lui.
Portretul doctorului Rodrigo de la Fuente - pictat de El Greco
