OCHIUL IERNII DESCHIS de Oana Șerban

OCHIUL  IERNII  DESCHIS de  Oana Șerban Se scutură albul prin genele moi Și flori izbucnesc ca un zbor de cais, Nu știm dacă-i ceață sau brumă în noi, Dar știm c-am lăsat ochiul iernii, deschis. Și palma o-ntindem c-un hohot de râs Să prindem un pas care trece În linia vieții pierdută-a rămas O lacrimă gra, neclintită și rece. Acum ne trezim în ninsoare desculți, Prea plini de lumesc și prea goi; E oare târziu, chiar târziu să asculți; Și clipele cad, risipite de noi....