Eşti departe... mi-e dor şi doare
În sufletul meu - eclipsă de soare
E foarte întuneric dar drumul mi-e clar
Peste o gaură neagră, o dungă de var.
A trecut o zi dar pentru mine o lună
Şi e exact invers când ne ţinem de mână.
Timpul devine cea mai grea povară
Pentru inima mea piatră de moară.
Secundele se înmulţesc nu se mai adună,
Sare pe rană încearcă să-mi pună
O scânteie de-aş fi flacără m-aş face
Şi v-as arde pe toţi care nu îmi daţi pace.
Beau, dar nimic nu stinge dorul de tine
Te vreau să fii acum lângă mine
Ca să fur un vis pun scrum de ţigară
În paharul meu spart de viaţă amară.
Trăieşti în inima mea întrun mare castel
Dar când ai plecat, s-a ales praful de el
Când o să te întorci voi pune cărămidă peste cărămidă
Şi îţi voi face din fragmente de vis o piramidă.
Aici o să stai în continuare
Ai nevoie de lumină ? îţi aduc un soare
O să am grijă nimic să nu-ţi lipsească
Să te simţi ca o prinţesă la curtea domnească.
Noaptea o să-ţi veghez somnul, nu o să dorm
Şi toate...pentru că te iubesc enorm.
"O lungă beţie... te iubesc fără limite
Până dincolo de poate - cu două cuvinte."
Tu îmi dai putere, mă faci să fiu tare
Cad... mă ridic la loc în picioare
Strâng din dinţi şi merg înainte
Cu poza ta imprimată în minte.
Sunt şapte minuni ca tine nu-i niciuna
Nici ieri, nici azi, nici mâine, nici totdeauna
Buzele-mi sunt reci, braţele pustii
Te aştept să vii, te aştept să vii...
