Și-mi amintesc de tine
Te văd printre stropi
Și esti din nou cu mine!
Ne văd îmbrățișați
Și uzi vorbind în șoapte,
Cu ochii disperați
Și speranțe moarte
Îmi spui că norii plâng,
De dorul meu de-odată,
Dar inima iți spune
Că voi veni înapoi vreodată,
Privirea ta se îneaca,
In ochii mei curați.
Te iau cu mine-n suflet,
Căci suntem amândoi furați,
Te uiți la mine și-mi vorbești,
Dar vorbele nu-și au rostul,
Cu privirea mă chinuești,
Dar nici chinul nu-și are rostul,
Norii plâng cu noi odată,
Spală tot ce am avut,
Mă săruți ca prima dată,
Și dintr-o dată totul a dispărut,
Privesc departe și nu suntem noi,
Nu te mai văd de ceva timp,
Și ploaia s-a oprit deodată,
Dar în schimb a apărut
Zâmbetul soarelui.
