STILURILE ANTICHITĂȚII
- ARTA DECORATIVĂ EGIPTEANĂ
- ARTA DECORATIVĂ GREACĂ
- ARTA DECORATIVĂ ROMANĂ
ARTA DECORATIVĂ
EGIPTEANĂ
Pentru un studiu asupra interioarelor, vom lua Egiptul ca punct de plecare, deși, uriașul tezaur de arhitectură și artă egipteană veche este remarcabil în primul rând pentru operele cu caracter sacru sau onorific: temple, monumente funerare, palate, vom vedea aici arhitectura interioarelor civile și pe a celor oficiale numai în măsura în care această arhitectură de interior poate defini orientarea decorativă a momentului respectiv.
Civilizația egipteană furnizează date și probe certe asupra modalității de organizare a interiorului, pe care știința le datează cu patru mii de ani înainte de Hristos. Antica arhitectură a egiptenilor, concepută în spirit monumental - ca tot ce a creat acest popor vechi -, era realizată în PIATRĂ sau CĂRĂMIDĂ ARSĂ (uneori în mai multe etaje). În ansamblurile arhitectonice civile se întindeau parcuri și grădini cu bazine și pavilioane înconjurate de galerii. Interioarele împodobite cu coloane încastrate, statui, sculpturi în relief, picturi murale și pardoseli de piatră viu colorate conțineau puțin mobilier. Nu se poate preciza exact când au pătruns în apartamente primele paturi sau scaune. În Egiptul antic se dormea pe rogojini din fibre de palmier sau de papirus, uneori pe câte o bucată de pânză așezată direct pe pământ și, ca în mai toate țările calde, sub cerul liber.
Paturile, îndeobște de o persoană, destul de joase, erau mai înalte la un căpătâi și cu o înclinare spre picioare; aveau o singură planșetă verticală (la picioare), destul de bogat decorată. La celălalt căpătâi, un scurt trunchi de lemn sau metal scobit ca o semilună servea pentru odihna capului. Picioarele erau de lemn sculptat în formă de copită de taur. Suprafața patului o constituia o țesăură din fibre sau piele. Mai târziu, paturile devin mai înalte, suprafața nu mai e înclinată, ci orizontală, picioarele sunt sculptate în formă de labă de leu, iar la căpătâi se pune o pernă. Planșa de la picioare (din lemn, metal sau fildeș) este sculptată, ajurată, încrustată sau pictată, în timp ce căpătâiul unde se așează capul continuă să rămână dezgolit.
alt exemplu de pat:
Alte piese de mobilier erau cuferele din lemn, de diverse dimensiuni, folosite mai ales pentru rufărie, și al căror capac bombat era pictat sau încrustat.
Panere rotunde sau ovale și coșuri împletite serveau pentru depozitarea diverselor obiecte, dar cel mai adesea pentru alimente.
Scaunele, fotoliile de diverse înălțimi, cu spătar și brațe, cu picioare în formă de labă de animal (mai ales de leu), taburetele, fixe sau pliante cu picioare în formă de X, care apar mai târziu, precum și cuferele cu mai multe deschideri interioare și suprafața plană (această suprafață servind și ca o planșă pentru diverse jocuri) completează sumarul inventar al interiorului.
Existau și mese scunde numai pentru o singură persoană dar încă nu se cunoaște nici o masă destul de mare la care să se așeze eventualii oaspeți de aceea, se presupune că la banchete și festine, oaspeții se așezau pe jos, cu picioarele încrucișate, iar vasele cu bucate erau puse pe mici socluri de piatră sau alabastru. Oalele de argilă arsă, paharele de metal, vasele de ceramică cu funcții decorative, lămpile de aramă în care se ardea uleiul, ustensilele din metal bătut, țesăturile și tapiseriile constituiau ansamblul de piese ce se găseau în locuințele particulare ale vechiului Egipt. De menționat că textilele egiptene erau cunoscute în lumea antică și constituiau creații de mare artă, încât sunt menționate și în Biblie.
Reducția la minimum a întregului ansamblu și a pieselor componente ale unei decorații de interior, chiar și în palatele cele mai bogate, pare puțin ciudat pentru ochii unui european. Dar fiecare piesă era o valoare artistică. Obiectele găsite în mormintele faraonilor atestă canoane estetice de un înalt rafinament și un gust desăvârșit. Bijuterii și obiecte de podoabă din aur (cercei, inele, brățări, diademe), oglinzi de bronz, vase de alabastru și ceramică pe suporturi din metal, cutiuțe de fard cu mânere constituite din figurine de femei, vase pentru parfumuri având forma unor corole de flori, statuete reprezentând animale: hipopotami, șacali, sfincși, pasărea ibis; scaune de piatră cu spătare sculptate, uși și porți cu reliefuri bogate, vase cu forme atropomorfe - sunt toate piese utile și frumoase, care intrau în viața cotidiană și care-l însoțeau pe egipteanul aristocrat și după moarte.
Utilul era atât de legat de frumos, încât nici nu exista un cuvânt care să desemneze numai frumosul sau numai utilul, ci pe amândouă în același timp, iar creația stă sub acest semn. Sigur, astăzi am spune că este greu de definit utilitatea piramidelor dar pentru egipteni ele aveau o însemnătate enormă și un scop precis.
Domeniile în care arta decorativă a vechiului Egipt a strălucit au fost cel al mobilierului încrustat, sculptat și pictat (cu negru, alb, roșu), al sticlăriei, al textilelor, metalului bătut și ceramicii.
vedeți aici o ilustrație dintr-o Biblie extrem de veche și unde se vorbește despre Egipt și îndeletnicirile egiptenilor - recunoașteți un atelier de sticlărie
Egiptenii cunoșteau tehnica realizării sticlei colorate în masă sau cu irizații, a ceramicii, a țesăturilor fine - realizate manual -, a metalului bătut și încrustat la rece.
țesătură
Ceramica egiptenilor era dintr-o argilă fină, cu un bogat conținut de siliciu, avea forme de mare frumusețe. Culoarea cea mai obișnuită era albastru - turcoaz, puternic saturat. Registrul ornamentelor - folosite în reliefuri, încrustații, țesături, pictura pe ceramică și lemn, în metale și piatră - este extrem de bogat. Principalele motive și cele mai frecvente sunt: frunzele de acant, de palmier, de lotus, etc., florile, capete și ghiare de leu, copite de taur, capete de păsări, combinații geometrice și lineare etc.
Motivele decorative folosite în toată creația destinată interioarelor sunt inspirate după natură - pe care artizanii egipteni , eliminând detaliile, păstrează doar elementele fundamentale ordonându-le în combinații geometrice sau distribuindu-le în forma de evantai a palmetelor. Creatorii s-au ferit cu grijă să comunice prin creația lor vreun sentiment personal. Totul este sobru, cu caracter monumental. RITMUL a fost canonul cel mai de preț în arta decorativă egipteană.
Disciplinând expresiile realității, transfigurând ipostazele ei în ornamente (prin stilizări continue), decoratorii și artizanii Egiptului antic au creat un stil de mare sobrietate din care se vor inspira mai târziu artiștii altor epoci și lumi.
- ARTA DECORATIVĂ EGIPTEANĂ
- ARTA DECORATIVĂ GREACĂ
- ARTA DECORATIVĂ ROMANĂ
ARTA DECORATIVĂ
EGIPTEANĂ
Pentru un studiu asupra interioarelor, vom lua Egiptul ca punct de plecare, deși, uriașul tezaur de arhitectură și artă egipteană veche este remarcabil în primul rând pentru operele cu caracter sacru sau onorific: temple, monumente funerare, palate, vom vedea aici arhitectura interioarelor civile și pe a celor oficiale numai în măsura în care această arhitectură de interior poate defini orientarea decorativă a momentului respectiv.
Civilizația egipteană furnizează date și probe certe asupra modalității de organizare a interiorului, pe care știința le datează cu patru mii de ani înainte de Hristos. Antica arhitectură a egiptenilor, concepută în spirit monumental - ca tot ce a creat acest popor vechi -, era realizată în PIATRĂ sau CĂRĂMIDĂ ARSĂ (uneori în mai multe etaje). În ansamblurile arhitectonice civile se întindeau parcuri și grădini cu bazine și pavilioane înconjurate de galerii. Interioarele împodobite cu coloane încastrate, statui, sculpturi în relief, picturi murale și pardoseli de piatră viu colorate conțineau puțin mobilier. Nu se poate preciza exact când au pătruns în apartamente primele paturi sau scaune. În Egiptul antic se dormea pe rogojini din fibre de palmier sau de papirus, uneori pe câte o bucată de pânză așezată direct pe pământ și, ca în mai toate țările calde, sub cerul liber.
Paturile, îndeobște de o persoană, destul de joase, erau mai înalte la un căpătâi și cu o înclinare spre picioare; aveau o singură planșetă verticală (la picioare), destul de bogat decorată. La celălalt căpătâi, un scurt trunchi de lemn sau metal scobit ca o semilună servea pentru odihna capului. Picioarele erau de lemn sculptat în formă de copită de taur. Suprafața patului o constituia o țesăură din fibre sau piele. Mai târziu, paturile devin mai înalte, suprafața nu mai e înclinată, ci orizontală, picioarele sunt sculptate în formă de labă de leu, iar la căpătâi se pune o pernă. Planșa de la picioare (din lemn, metal sau fildeș) este sculptată, ajurată, încrustată sau pictată, în timp ce căpătâiul unde se așează capul continuă să rămână dezgolit.
alt exemplu de pat:
Alte piese de mobilier erau cuferele din lemn, de diverse dimensiuni, folosite mai ales pentru rufărie, și al căror capac bombat era pictat sau încrustat.
Panere rotunde sau ovale și coșuri împletite serveau pentru depozitarea diverselor obiecte, dar cel mai adesea pentru alimente.
Scaunele, fotoliile de diverse înălțimi, cu spătar și brațe, cu picioare în formă de labă de animal (mai ales de leu), taburetele, fixe sau pliante cu picioare în formă de X, care apar mai târziu, precum și cuferele cu mai multe deschideri interioare și suprafața plană (această suprafață servind și ca o planșă pentru diverse jocuri) completează sumarul inventar al interiorului.
Existau și mese scunde numai pentru o singură persoană dar încă nu se cunoaște nici o masă destul de mare la care să se așeze eventualii oaspeți de aceea, se presupune că la banchete și festine, oaspeții se așezau pe jos, cu picioarele încrucișate, iar vasele cu bucate erau puse pe mici socluri de piatră sau alabastru. Oalele de argilă arsă, paharele de metal, vasele de ceramică cu funcții decorative, lămpile de aramă în care se ardea uleiul, ustensilele din metal bătut, țesăturile și tapiseriile constituiau ansamblul de piese ce se găseau în locuințele particulare ale vechiului Egipt. De menționat că textilele egiptene erau cunoscute în lumea antică și constituiau creații de mare artă, încât sunt menționate și în Biblie.
Reducția la minimum a întregului ansamblu și a pieselor componente ale unei decorații de interior, chiar și în palatele cele mai bogate, pare puțin ciudat pentru ochii unui european. Dar fiecare piesă era o valoare artistică. Obiectele găsite în mormintele faraonilor atestă canoane estetice de un înalt rafinament și un gust desăvârșit. Bijuterii și obiecte de podoabă din aur (cercei, inele, brățări, diademe), oglinzi de bronz, vase de alabastru și ceramică pe suporturi din metal, cutiuțe de fard cu mânere constituite din figurine de femei, vase pentru parfumuri având forma unor corole de flori, statuete reprezentând animale: hipopotami, șacali, sfincși, pasărea ibis; scaune de piatră cu spătare sculptate, uși și porți cu reliefuri bogate, vase cu forme atropomorfe - sunt toate piese utile și frumoase, care intrau în viața cotidiană și care-l însoțeau pe egipteanul aristocrat și după moarte.
Utilul era atât de legat de frumos, încât nici nu exista un cuvânt care să desemneze numai frumosul sau numai utilul, ci pe amândouă în același timp, iar creația stă sub acest semn. Sigur, astăzi am spune că este greu de definit utilitatea piramidelor dar pentru egipteni ele aveau o însemnătate enormă și un scop precis.
Domeniile în care arta decorativă a vechiului Egipt a strălucit au fost cel al mobilierului încrustat, sculptat și pictat (cu negru, alb, roșu), al sticlăriei, al textilelor, metalului bătut și ceramicii.
vedeți aici o ilustrație dintr-o Biblie extrem de veche și unde se vorbește despre Egipt și îndeletnicirile egiptenilor - recunoașteți un atelier de sticlărie
Egiptenii cunoșteau tehnica realizării sticlei colorate în masă sau cu irizații, a ceramicii, a țesăturilor fine - realizate manual -, a metalului bătut și încrustat la rece.
țesătură
Ceramica egiptenilor era dintr-o argilă fină, cu un bogat conținut de siliciu, avea forme de mare frumusețe. Culoarea cea mai obișnuită era albastru - turcoaz, puternic saturat. Registrul ornamentelor - folosite în reliefuri, încrustații, țesături, pictura pe ceramică și lemn, în metale și piatră - este extrem de bogat. Principalele motive și cele mai frecvente sunt: frunzele de acant, de palmier, de lotus, etc., florile, capete și ghiare de leu, copite de taur, capete de păsări, combinații geometrice și lineare etc.
Motivele decorative folosite în toată creația destinată interioarelor sunt inspirate după natură - pe care artizanii egipteni , eliminând detaliile, păstrează doar elementele fundamentale ordonându-le în combinații geometrice sau distribuindu-le în forma de evantai a palmetelor. Creatorii s-au ferit cu grijă să comunice prin creația lor vreun sentiment personal. Totul este sobru, cu caracter monumental. RITMUL a fost canonul cel mai de preț în arta decorativă egipteană.
Disciplinând expresiile realității, transfigurând ipostazele ei în ornamente (prin stilizări continue), decoratorii și artizanii Egiptului antic au creat un stil de mare sobrietate din care se vor inspira mai târziu artiștii altor epoci și lumi.
Sursele imaginilor:
http://www.ancientresource.com
http://all-about-egypt.com
http://www.bible-history.com
http://www.archaeolink.com
http://www.cross-roads.ru/
http://www.ancientresource.com
http://all-about-egypt.com
http://www.bible-history.com
http://www.archaeolink.com
http://www.cross-roads.ru/
