STILURILE ÎN ARTA DECORATIVĂ - ANTICHITATEA ( II ) - GRECIA ANTICĂ

Motive grecești - coloană

 Arhitectura genială a antichității eline a cuprins în interiorul ei splendori de artă și rafinament destinate uzului cotidian. Din păcate, puține obiecte au ajuns până la noi. Grație arheologiei, cunoaștem astăzi multe sculpturi decorative și multă poterie (întreaga veselă utilizată realizată din ceramică). N-au ajuns însă până la noi decât extrem de  puține obiecte de mobilier (cu mult mai puține decât obiectele de mobilier egiptene)și  cunoaștem decorația greacă de interior mai mult  din literatură , din imaginile câtorva basoreliefuri și de pe desenele de pe vase, din picturi și resturi de palate.






Trebuie precizat dintru început că Grecia antică n-a preluat spiritul religios al egiptenilor sau al altor popoare. Elinii iubeau profund viața și bucuriile sale și au glorificat-o în toate manifestările, inclusiv prin religie și artă. Mitologia greacă reflectă una din cele mai senine și mai luminoase religii din câte a avut omenirea de la începuturile ei. Elinii au fost primii artiști și filozofi de forță ai umanității. Iar spiritul lor, fina lor sensibilitate, raționalitatea, inteligența și voința lor s-au reflectat în toate domeniile în care au creat.

Templele grecești intră în tezaurul mondial al civilizației ca opere neegalate încă. Elinii au fost geniali în sculptură, pictură, literatură, teatru, filozofie.
Ansamblul de pe acripola din Atena, reprezintă o strălucită îmbinare de arhitectură cu sculptură, de o sublimă simplitate. Este perfecțiunea însăși.

Acest popor înzestrat într-un mod excepțional a știut să-și creeze pentru viața cotidiană o ambianță pe măsura gustului și spiritului ce-i anima. Construcțiile și edificiile de piatră aveau interioare cu multe încăperi splendid decorate cu fresce, coloane, reliefuri în piatră. Palatele din Cnosos, Tirint, Micena au curți  interioare în jurul cărora sunt apartamentele cu numeroase încăperi precedate de portice. Pereții sălilor vopsiți în albastru, roșu, alb, brun, aveau ornamente de piatră: rozete, meandre, volute, spirale, palmete etc.

Locuința antică greacă, organizată în jurul unei curți, oferă ochiului o splendidă priveliște. Coloane zvelte susțineau acoperișuri de iederă sau alte plante, sub care se putea sta în zilele călduroase. Pergolele erau foarte apreciate. Prin iarbă se plantau răzleți trandafiri, violete, zambile, izvoare artificiale și fântâni arteziene umezeau atmosfera. Prin multe porți, casa se lega de grădină, iar grădinile de natura foarte frumoasă a Greciei. Era creată aproape  o relație directă cu natura prin grădinile cu care casa făcea corp comun.

În interioarele dotate cu băi și piscine exista mobilier, vase din metale prețioase sau aramă, ceramică multă și textile. Toate documentele atestă că elementul principal al mobilierului îl constituiau PATURILE , lucrate din lemn de esențe rare, încrustat cu pietre prețioase sau din metale prețioase, ca argintul. Piesa servea nu numai pentru repausul de noapte,  ci și pentru prânzuri: grecii mâncau lungiți pe pat și sprijiniți pe un cot.

Cu timpul, formele și ornamentele lui devin tot mai complicate. Suprafața era construită din țesături, din corzi sau șuvițe de piele împletită, peste care se așezau saltele de lână, țesături viu colorate, perne. Suporturile (picioarele), mai întâi în formă de labă de animal, capătă o formă geometrică rectangulară, iar mai târziu curbată. Au existat și unele ajurate prin traforare.



DULAPURI n-au existat. Se pare că grecii nu simțeau nevoia lor. CUFERELE de diverse dimensiuni aveau aceleași întrebuințări ca și la egipteni. Elinii au inventat însă încă un tip de mobilier, GHERIDONUL, ce va fi mult mai târziu preluat de stilurile neoclasice ale Europei.

 

gheridonul grecesc (măsuță rotundă cu 3 picioare)


SCAUNELE au fost foarte variate ca formă - de la cele cu spătar înalt și brațe până la taburetele pliante -, toate concepute cu multă finețe și o eleganță delicată.

MESELE erau ușoare, suple și ceva mai scunde decât paturile.

Pe podele se așterneau covoare.

Căminul antichității eline, destul de sumar mobilat, demonstra prin fiecare piesă rafinament și un desăvârșit simț al proporțiilor.

Motivele decorative din registrul grec sunt foarte numeroase: linii geometrice simple, apoi volute, palmete, cercuri concentrice, meandre, ove, frunze de acant și de viță de vie, iar mai târziu ființe imaginare, sfincși, grifoni, sirene, etc. Aceste numeroase motive decorative vor fi folosite în Renașterea europeană.

Volute

Motiv grec











Palmetă







Motive grecești

Ceea ce a rămas - abundent - din această artă decorativă, sunt vasele de ceramică. Imensa producție de poterie greacă își găsește explicația în faptul că elinii, fiind producători de vin, untdelemn, grâne și primii negustori ai continentului european, își transportau mărfurile în toate părțile lumii cunoascute în timpul lor, ambalate în vase de lut ars, de diverse forme și mărimi. Asemenea piese se găsesc în mai toate muzeele lumii. Simțul artistic desăvârșit al ceramiștilor antichității eline a făcut din aceste obiecte utilitare opere de artă neîntrecute până azi. Perfecțiunea lor rezultă din frumusețea volutelor, din  echilibrul cromaticii și decorația cu care erau împodobite. AMFORA greacă este tot atât de reprezentativă pentru poporul elin, ca și arhitectura templelor lui.

A intrat cu aceeași forță în tezaurul mondial. Ornamentația de pe ceramica greacă - făcută de pictori - povestește istoria țării, mitologia ei, obiceiuri, moravuri, scene cotidiene, etc.

În secolul al X-lea î.Hr, ornamentația era geometrică și dispusă în registre: șiruri de siluete erau alternate de alte șiruri de animale sau motive florale stilizate. Între ele se așezau combinații lineare.







În secolul al VII-lea, pe fondul roșu de argilă apare un decor cu personaje și figuri negre lustruite, realizate dintr-un  amestec de substanțe al căror secret nu se cunoaște.







În secolul al VI-lea, apar figuri și siluete roșii pe un fond negru, iar veacurile următoare (mai apropiate de noi) se creează vase cu fondul alb și apoi ceramica roșiatică numită etruscă.  

 

O ceramică de mare frumusețe, cu funcții decorative, este cea de TANAGRA. Tanagrele s-au găsit și pe teritoriul țării noastre, iar la Muzeul de arheologie de la Constanța, ca și în cel de la București, există și tipare scobite după care se realizau aceste mici figurine decorative (care uneori serveau și ca opaițe).







Tanagra





Tanagrale - La statueta din dreapta, acea pălărie ascuțită servea pentru a pune lumânarea.



TANAGRELE constituie unul din importantele tezaure de figurine decorative pe care le posedă omenirea în ansamblul ei. Tot ce s-a creat mai târziu din porțelan, gresie, faianță, cu  aceleași scopuri decorative, n-a atins perfecțiunea minusculelor figurine grecești descoperite prima oară în satul din Beoția, Tanagra. Cercetările  arheologice au demonstrat că tanagrele au fost cunoscute în toate locurile pe unde au trecut grecii.

Alte domenii abordate cu succes de către artizanii greci au fost cel al mozaicului și cel al orfevrăriei.













Grecia antică - ruine la Rhodos







Mozaicuri antice grecești












Grecii au lansat în lume obiceiul păstrat până azi (într-o formă modificată) de a oferi atleților învingători la concursuri câte o amforă umplută cu ulei (cupele de astăzi) Era suprema cinstire.

Piese de metal, bijuterii, obiecte de podoabă, cupe și vase reliefează un rafinament neobișnuit în gravarea metalelor și a pietrelor prețioase. Ei au bătut monede și medalii. Au realizat foarte frumoase camee - în ametist, în hiacint, agată. Cameele gravate în pietre dure erau uneori mici portrete sau scene de gen cu Afrodite și Eroși sau motive vegetale.




















Camee


Camee

Creația geniului grecesc - sculpturi, fragmente de picturi, vase, bijuterii - se găsește în toate muzeele lumii.

Ele trăiesc și rezistă timpului, pentru că reprezintă perfecțiunea absolută.