Romanii - constructori și arhitecți de mare forță - au înțeles pe deplin valoarea ornamentală a elementelor fixe (plafoane, uși, ferestre, coloane, logii, balcoane).
Influențați de estetica greacă, ei au conceput cu artă toate aceste componente funcționale ale interioarelor lor, al căror efect de ansamblu era de mare frumusețe. Arhitectura de interior a Romei antice era somptuozitate și fast decorativ, în primul rând prin aceste elemente fixe. Orașele Pompei și Herculanum, conservate perfect până azi în lava vulcanică ce le-a acoperit la începutul erei noastre, textele din Suetoniu, Pliniu, Marțial atestă concepția romană asupra artei decorative. Locuința romană, în special în epoca imperială, concepută după un plan ce diferă de cea modernă, avea numeroase încăperi, care serveau pentru saloane, biblioteci, săli de mâncare și recepții, pentru dormit, pentru arhivele familiei.
scaun din marmură
Locuințele înzestrate cu băi și piscine erau placate cu marmură sau pietre semidure.
Vilele romane, plasate de obicei în afara orașului Roma, aveau foarte frumoase și întinse grădini cu plantații orânduite după un plan și dotate cu fântâni arteziene.
Exemple de vile romane
Locuințele, confortabile și luxoase, erau încălzite cu un fel de calorifer foarte practic. Luxul se îmbina cu arta. Camerele aveau plafoane cu reliefuri în stuc, multă pictură murală și pardoseli mozaicate. Artiștii au creat fresce cu o succesiune de motive în care domină ordinea, ritmul, echilibrul. În muzeele lumii (în special în cel din Neapole, care conservă pictura pompeiană), se păstrează câteva mii de fresce, exemplare de mare forță artistică prin culorile bine asociate (domină roșul denumit pompeian) și desenul de calitate. Tot în Roma (epoca târzie) a fost creată pictura murală cu efecte de surpriză (cum este aceea care încadra detalii construite: coloane, pilaștri, portice), pentru a crea iluzia profunzimii sau a unor planuri altfel decât erau în realitate. Acest gen de pictură murală (pe care francezii au numit-o trompe l'oeil) creează iluzia optică a unor perspective cu adâncimi vaste și populate de temple, teatre, arbori, etc. E de fapt un decor în decor. Maniera va fi preluată mai târziu de unele școli de decoratori din Franța și Anglia.
Cu o excepțională vigoare de concepție au creat romanii mozaicul mural și cel al pavimentelor. (Să nu uităm că și egiptenii și grecii cunoșteau tehnica, dar cei mai prodigioși au fost în acest domeniu romanii). Varietatea ornamenticii în mozaicuri este imensă, de la cea figurativă - și extrem de realistă câteodată -, până la expresii abstracte de mare forță artistică. Ei au folosit și motive geometrice în combinații surprinzător de decorative. În România, cel mai mare, mai frumos și mai bine conservat mozaic se află la Constanța.
Subiectele tratate în mozaicuri, inspirate din mitologie sau din viața cotidiană, din flora sau fauna marină, aveau umor și grație. Aceleași motive ornamentale împodobeau și mobilierul, obiectele de lux și podoabă, stofele și țesăturile sau vasele de ceramică. Nouă ne sunt cunoscute mai ales cele din sculpturile în piatră, din reliefurile unor elemente de arhitectură și din mozaicuri. Acestea s-au păstrat cel mai bine, au rezistat timpului și au ajuns până la noi în cantități destul de mari nu numai pentru a fi studiate de către specialiști, dar și pentru a fi expuse în aproape toate muzeele. Frunzele de acant, de viță de vie, de măslin, de laur, de caprifoi, de palmier, de iederă au devenit elemente de ornament în frize, frontoane, în stucaturi, picturi sau mozaicuri. Dispuse în forme ovoidale, întrețesute, alternate, ele formau ghirlande grațioase în diverse borduri. Sfinxul înaripat (grifonul), himerele și alte animale fabuloase, masca figurii umane câteodată caricaturizată și înconjurată de ghirlande de frunze sau petale de flori stilizate (și încovoiate până la formarea unor cercuri - denumită rensouri), măști luate din repertoriul de teatru, ca de pildă, cea a meduzei, atlanți (trupuri de bărbați), cariatide (trupuri de femei), capete și labe de lei, gheare de vulturi, etc., alcătuiau repertoriul motivelor interpretate de către decoratorii antichității romane.
Și dacă formele create de ei nu au atins perfecțiunea celor grecești, ornamentica este mult îmbogățită și va intra în repertoriul școlilor decorative din toate țările Europei (cu excepția perioadei evului mediu, când rațiuni religioase opreau pe artiști să se inspire din ea, fiind socotită păgână).
Materialele, în ordinea frecvenței folosirii lor, au fost: piatra, lemnul, metalul. Piatra, de cele mai multe ori variate tipuri și proveniențe - marmura, alabastrul, tuful, lava vulcanică, mica, obsidiana, malahitul etc.- era întrebuințată pentru coloane și pilaștri, sculpturi, pardoseli, încrustații murale, fântâni, bazine, mese și bănci de grădină, săli de baie.
Încăperile conțineau, în general, puțin mobilier: dulapuri în perete, cufere de diferite dimensiuni (cu aceeași utilitate ca și la alte popoare antice), paturi, scaune, bufete pentru păstrat argintăria și chiar un fel de gheridoane. Mobilele, atâtea câte s-au păstrat, sunt din lemn de esențe prețioase, din piatră și metal, fastuos sculptate și decorate.
Se presupune că cele mai frecvente mobile erau paturile. Cele care serveau pentru prânzuri (vă amintiți că romanii, ca și grecii, mâncau culcați și sprijiniți pe un cot) erau splendid decorate, acoperite cu saltele și perne, cu stofe prețioase (romanii au cunoscut - prin expansiune și comerț - toate cuceririle civilizației antice).
- aceasta nu este o sofa antică romană dar este după un model roman - vă prezint imaginea aceasta doar pentru a vă forma o părere.
Artizanii Romei antice, care erau probabil proveniți din grecia sau Asia Mică, au încrustat lemnul cu sidef sau fildeș, l-au placat cu morive ornamentale din bronz aurit sau argint, iar uneori cu lamele fine din carapace de broască țestoasă (baga).
Dar cel mai adesea ei au sculptat mobilierul direct în piatră sau metal. Romanii apreciau enorm argintul, cu care își împodobeau carele de curse, mânerele săbiilor și principalele piese din casă. Porțile de bronz acoperite cu frunze de argint, vaze și altele trădează gustul lor pentru acest metal.
În viața domestică, ei întrebuințau mult arama, așa că toate vasele de aramă, atât de apreciate de turci și chiar și de bunicii noștri, au avut mai întâi prețuirea romanilor.
Au utilizat o foarte frumoasă poterie-ceramică dar care n-a ajuns la perfecțiunea celei eline. Au cunoscut sticla, care era obținută atât prin suflare cât și prin tragere în foi.
Produceau sticlă colorată în masă (cu care imitau obsidiana). Au știut să graveze frumos acest material de mare transparență și au creat efecte decorative pe care le admirăm și astăzi. Au știut să-și vitreze ferestrele (ceea ce demonstrează că descoperiseră secretul sticlei trase în foi - cucerire pierdută în evul mediu primitiv și apoi cu greu redescoperită în secolele următoare).
Notă : - toate referirile la arta decorativă a Romei antice cuprind casele patricienilor (nobililor) construite mai ales din piatră. Locuințele de câte 5 - 7 etaje din Roma antică, în care trăiau ceilalți cetățeni romani și neromani, au ars de multe ori în cursul secolelor, iar concepția decorației de interior a acestora ne rămâne complet necunoscută.
Romanii au fost primii constructori cu o concepție urbană evidentă. Ei au construit drumuri și șosele ce se pot practica și azi (la noi în țară există încă urme ale vechilor drumuri romane), au realizat sisteme de canalizare cu filtru pentru curățarea apei de impurități, au construit uriașe terme (băi publice) cu multe clădiri și săli, în care puteau intra peste o mie de persoane o dată. (Aici se făceau băi, cultură fizică, discuții, sau oamenii se puteau refugia pentru câteva ore de singurătate și meditație - mediul era creat pentru toate dispozițiile).
Romanii au construit teatre pentru mii de spectatori; odeonuri - destinate concertelor și audițiilor muzicale; amfiteatre în care luptau gladiatorii; circuri unde se organizau curse de care; stadii pentru concursuri sportive și exerciții de gimnastică.
Teatrul roman de la Verulamium (reconstituire)
