STILURILE CREȘTINISMULUI CUPRIND:
- ARTA DECORATIVĂ BIZANTINĂ
- ARTA DECORATIVĂ ROMANICĂ
- ARTA DECORATIVĂ GOTICĂ
ARTA DECORATIVĂ BIZANTINĂ
S -a dezvoltat în Imperiul Roman de Răsărit cu capitala la Bizanț (Constantinopolul de azi), între secolele al VI-lea și al XV-lea. Imperiul a cuprins între granițele sale - instabile în cursul celor aproape o mie de ani cât a durat - o parte a Europei, adică Peninsula Balcanică și Italia meridională, Asia Mică și o parte a Africii mediteraneene: Siria, Palestina, Egiptul, Cirenaica. În conglomeratul de populații, limbi, culturi, dominant era elenismul. Ceea ce nu înseamnă că grecii erau și cei mai numeroși, ci că autoritatea culturii lor s-a impus. În întreg imperiul se învăța și se vorbea grecește. Era limba de cea mai amplă circulație.
De reținut că între secolul lui August - punct de maximă înflorire a artei romane - și imperiul creștin din timpul lui Iustinian (sec. al VI-lea) nu avem date despre evoluția artistică. În lumea islamică din Asia Mică și Africa de Nord, exista o splendidă arhitectură care a influențat-o puternic pe cea bizantină, ce avea ca suport tradițiile grecești și romane. Cultura antichității europene a evoluat în concepția bizantină - care absorbea și încorpora sugestiile din arta orientului - transformându-se în ceea ce numim azi bizantinism.
Cele mai importante cuceriri ale artei și tehnicii bizantine le constituie marile edificii religioase și oficiale. Construcțiile cu bolți și cupole - cucerire a arhitecturii bizantine de proveniență islamică - constituie până azi splendide monumente. Dintre toate catedralele, bisericile și palatele construite s-au păstrat câteva care demonstrează geniul arhitecților.
Maunsoleul Gallei Placidia din Ravenna, Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopole, construită în secolul al VI-lea, San Vitale din Ravenna, Sf. Dumitru din Salonic, mănâstirile de la Muntele Athos sunt cele mai cunoscute.
Maunsoleul Galla Placidia - Ravenna
Catedrala Sfânta Sofia - Constantinopol
Sf. Dumitru - Salonic
Despre arhitectura civilă nu se știe mare lucru. După descrierile rămase se pare că locuințele, de pildă, erau de tipul celor construite la Roma. Cazărmile, hipodroamele, școlile și universitățile, zidurile de apărare a orașelor, fortificațiile etc. ne sunt cunoscute după ruinele rămase. Singura construcție civilă în bună stare este rezervorul de apă din Constantinopole - Bin Bir Derek.
În ambele imagini - Bin Bir-Derek - turnul de apă-jos coloanele subterane ale turnului de apă - gravură de T.Allom 1838
Această cisternă subterană are bolți și coloane de marmură frumos lucrate.
În ceea ce privește arhitectura interioară și arta amenajării există puține date. Tot din descrieri știm că interioarele aveau pereți placați cu marmură sau piatră, alteori cuprindeau coloane de marmură cu capitele traforate. Picturi murale sau mozaicuri din pietricele strălucitoare constituiau de asemenea elemente ale arhitecturii de interior. Tot ce intra ca mobilier, textile sau obiecte decorative - în aceste interioare - atestă o puternică înflorire a artelor decorative. Mobilier de lemn prețios - paturi cu polog, scaune, taburete, mese, biblioteci, dulapuri prețioase, vase și cupe de argint și aur cu frumoase reliefuri, ca și numeroasele obiecte destinate edificiilor de cult, demonstrează o imensă varietate de meserii.
Măsuță (în stilul biroului de azi)
Tron de fildeș
Măsuță
Artizanii au dezvoltat, cu rezultate strălucite, unele ramuri ca: broderia, orfevrăria și arta țesutului. Bizantinii au fost aceia care au inventat tehnica Cloisonné care constă în aplicarea unei rețele metalice fine - reprezentând contururile unui desen, pe o plăcuță de aur. Spațiile libere ale desenului erau umplute cu email colorat. Cu această tehnică ei au creat obiecte decorative de mare frumusețe și foarte răspândite în lumea medievală, după cum și somptuoasele lor brocarturi erau extrem de apreciate.
- vază Cloisonné
- plăcuță Cloisonné
Brocart bizantin - pentru a vă face o imagine, este
aidoma materialului folosit la vestmintele preoțești
Artizanii Bizanțului au creat superbe obiecte (măsuțe, casete, statuete, etc.) din fildeș.
În miniaturile pe manuscrise au creat valori plastice excepționale. Această artă decorativă pe care o cunoaștem mai ales din textele și desenele păstrate trădează puternice influențe orientale: gustul pentru fast și coloritul intens. Împăratul Constantin avea o mantie brodată cu perle.
Împăratul Constantin (mantia brodată cu perle)
Costumul împărătesei Teodora - așa cum ne apare într-un mozaic (vezi imaginea de jos) este uluitor:o mantie lungă de purpură violetă cu o bandă lată din broderie de aur pe poale. Pe cap ea purta o diademă înaltă de aur și pietre prețioase. Părul împletit cu ciucuri de nestemate și perle; de pe umeri se lasă, în cascade strălucitoare, alți ciucuri de giuvaere.
Lunga istorie a Bizanțului atestă gustul împăraților și al curților lor pentru interioare, costume și o ambianță foarte bogată. Litierele, harnașamentele cailor, coafurile feminine se împodobeau cu nestemate. Veșmintele bisericești erau țesute din fire de aur, cu aplicații din perle și pietre prețioase. Orfevrăria, bijuteriile și celelalte obiecte din metale prețioase au fost lucrate cu un deosebit simț artistic. Toate acestea au furnizat mai târziu modele stilurilor occidentale.
Bogăția și puterea imperiului au stimulat artele decorative, meșterii din toate regiunile au creat valori cu largi ecouri până astăzi în bisericile ortodoxe (ornamentică, costume, obiecte de cult, etc.).
Motive bizantine
Autoritatea imperială a impus un ceremonial rigid și o concepție autocrată care, dacă n-au avut efect asupra moravurilor, s-au făcut simțite în artă. Creștinismul primitiv a exercitat la rândul său o puternică influență asupra conceptului artistic - inclusiv cel decorativ.
Fenomenul nu era nou. Toate popoarele și-au dezvoltat arta sub semnul ideilor religioase. Egiptenii care considerau - ca și creștinii - că după moarte începe viața veșnică, au dezvoltat întreaga lor arhitectură și artă întorși cu gândul spre moarte și, în acest scop, ei își pregăteau din timpul vieții (desigur, este vorba de faraoni, mari preoți, aristocrați) tot ceea ce le trebuia pentru viața de „dincolo”. De aici grija lor pentru cele mai infime lucrări și detalii (care erau create pentru eternitate), de aici bogăția de obiecte depozitate în piramide.
Creștinismul primitiv considera că pentru viața eternă totul este pregătit în Rai. Aici, pe pământ, oamenii creează numai pentru plăceri trecătoare și inutile. Ideea că trupul este sălașul păcatului originar trebuie să fi avut un puternic răsunet în conștiința creatorilor bizantini. De aici picturile și mozaicurile în care chipul uman este ascetizat, fără expresia vreunui sentiment, trupurile - expresie a păcatului - nu se văd niciodată, mișcările sunt înghețate, rigide, iar peisajul, locul în care sunt așezate personajele, au caracter atemporal. Și totuși, cu toată expresia lor înghețată, reprezentările umane mai păstrează - în primele secole - ecouri din concepția artistică a antichității. În mozaicuri s-au realizat o serie de portrete ale unor împărați și ale unor curteni.
Dar numai atât ! Chipuri - corpurile sunt acoperite sub faldurile somptuoaselor costume tipice. Iar în ce privește obiceiurile vieții citadine, mobilierul, anotimpul sau geografia nu se poate întrezări nimic - nici în pictura murală, nici în mozaic. Această concepție estetică este ușor de urmărit în special în icoane. Nici un detaliu al mediului ambiant nu pătrunde în ele. Numai în icoanele executate de meșterii țărani mai străbate câte un amănunt al vieții obișnuite. Și totuși artiștii nu au renunțat cu totul la registrul decorativ al antichității. Motive ornamentale florale stilizate din ornamentica antichității grecești se întâlnesc destul de des în borduri și chiar în compozițiile cu figuri alegorice ca Speranța, Credința, Răbdarea, Pacea, Justiția, etc.
Mozaicurile de sidef, pietre dure și pietricele acoperite cu smalț - care le înlocuiesc pe cele de marmură ale antichității - create în edificiile bizantine rămân în patrimoniul artistic mondial ca monumente. Coloritul, desenul, prețiozitatea materialelor, modalitățile de dispunere pe suprafețe (unele bazilici au interiorul căptușit în întregime cu mozaicuri) fac din acestea opere inegalabile. Sunt monumentele cele mai importante pe care le-a lăsat creația decorativă bizantină. Și aici - ca peste tot - domină convenția: sunt eliminate nuanțele, pentru a rezuma, cu accente coloristice, esențialul. Dar este de remarcat că în mozaicurile bizantine timpurii există o galerie de portrete - în ciuda convenționalismului - foarte realizate. De fapt, mozaicul a fost tehnica picturii murale din evul mediu timpuriu, în care pata de culoare intens saturată avea funcție primordială. Culori înflăcărate, incandescente, cu o strălucire supranaturală (amplificate de aurul care dubla pietricelele) îmbrăcau pereții și bolțile cu licăriri continui. Desenul aproape grafic se detașa net pe fondul mai întotdeauna auriu, care dădea o strălucire mereu vie și luminoasă. Licărul smalțurilor și al cubulețelor aurii face și azi farmecul multor edificii, transformă totul într-o scânteie tremurătoare și fiecare mișcare a privitorului relevă efecte decorative noi pe pereți. Cele mai cunoscute și bine conservate mozaicuri se află la Constantinopol (Sf. Sofia), Ravenna (Sf. Vital, maunsoleul Gallei Placidia), Salonic (biserica Sf. Gheorghe). La noi în țară, cea mai cunoscută pictură bizantină este acea de la Biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș.
Am socotit importantă descrierea unor caracteristici ale acestui stil, de la care n-au rămas decât construcții, mozaicuri și manuscrise împodobite cu miniaturi (există și câteva piese ale decorației de interior în muzeele lumii : un tron de fildeș, plăcuțe de ivoriu cu sculpturi în relief, un taburet în formă de X), pentru că el s-a prelungit mult în cultura religioasă a țărilor din Răsăritul Europei. Ornamentația, costumele de cult (haine preoțești) și piesele cu caracter religios: candele, relicvele, cădelnițe, cristelnițe, cutii ale milei, etc. sunt influențate mai direct sau mai tangent de bizantinism. Chiar și ceremonialul curților domnești din această parte a Europei a fost inspirat de cel bizantin. Dar condițiile locale au dat reflexelor bizantine târzii caractere de originalitate. Aceasta se vede în construcțiile de cult și domnești, în arhitectura interioară, în schema costumelor, în croiala mobilierului din Rusia, Serbia, Țările Române.
Acest stil este important și pentru că el a menținut în lume gustul pentru artă în secolele în care Europa trecea - veacuri de-a rândul - prin frământări, invazii, războaie și când întreaga viață avea un caracter nomad.
Arhitectură bizantină
