ASCULTÂND LUMINA
de Larysa
Lumina când apare,
Întunecimile-amuţesc...
Se-aude doar cântare
De-un glas neomenesc,
Ce-ndeamnă la tăcere
Căci nu mai are sens,
Să-ţi bâlbâi vreo părere
Umbrind lumina-n mers.
Ştiu...ai vrea să spui multe,
Dar trebui să te-opreşti
De vrei cu-aşa lumină
La drum să te-nsoţeşti.
E scumpă la vedere,
Firavă în purtări
Şi totuşi, orbitoare
De-ţi lasă-n trup urmări...
Lumina când vorbeşte,
Noapte nu mai există,
Gheaţa din ochi topeşte,
Doar inima rezistă...
Ea ştie că din piepturi
Nu trebuie să sară
Şi renunţă la "mofturi"
Căci nu vrea s-o mai doară !
Blocată sunt în vreme
Şi-aud şoptindu-mi, vina...
"Nu ai de ce te teme,
Doar ascultând lumina !".
|
|
